Candidatul PNL la funcţia de primar al Craiovei, Nicolae Giugea, pe care-l cunosc încă din vremea facultăţii, este genul de om care, atunci când îşi propune să realizeze ceva, turează motoarele la maxim şi face tot posibilul să-şi atingă ţelul. De la studentul cu rezultate foarte bune şi până la profesorul universitar şi deputatul în Parlamentul României este o cale lungă, pe care Nicolae Giugea a parcurs-o cu tenacitate şi cu un spirit competiţional demn de un performer care atinge noi şi noi recorduri.
El a luat în serios şi această candidatură la Primăria Craiovei şi îşi expune – cu riscul de a fi plagiat de adversarii politici – ideile şi platforma administrativă pe care vrea să le implementeze în vechea, şi mereu noua, Cetate a Băniei. În acest fel, istoria oraşului, pornind din trecutul îndepărtat, se continuă liniar sau, uneori, în salturi ascendente, ca o fiinţă vie care respiră şi creşte, prin oamenii săi şi, mai ales prin oamenii mari pe i-a dat, de-a lungul timpului, iar acest filon uman de valoare, al Băniei, este departe de a fi secat.
Una dintre ideile lui Nicolae Giugea, care mi-a atras atenţia, este cea despre construirea unui pasaj pietonal subteran la intersecţia dintre bulevardele Calea Bucureşti şi Carol, în spatele Universităţii, pe unde trec liniile de tramvai. În viziunea sa, acest pasaj subteran ar scoate complet traficul pietonal din intersecţie. În plus, pasajul, oarecum, similar cu cel din Piaţa Universităţii, din Bucureşti, cu scări rulante şi spaţii comerciale, ar avea spaţii comerciale şi terase publice, iar în zilele caniculare ale verii, ar putea fi chiar un refugiu răcoros.
După cum prevede candidatul PNL, lucrarea va fi costisitoare şi dificilă şi s-a putea realiza în maxim patru ani, dar beneficiile ar fi cu mult superioare, în comparaţie cu situaţia actuală. Schimbarea la faţă a oraşului poate însemna şi o schimbare în infrastructura subterană, atunci când necesităţile o cer şi tehnologia este din ce în ce mai performantă, în aceste domenii. Iar orice modernizare de acest gen nu poate face decât să consolideze dimensiunea europeană a Craiovei.
Şi ar mai fi multe alte măsuri constructive, propuse de Nicolae Giugea: înfiinţarea unui mall legislativ în curtea primăriei, cu treizeci de locuri de parcare asigurate; amenajarea unui parc în cartierul Craioviţa Nouă; plata online a tuturor taxelor şi impozitelor locale; depunerea online a dosarelor pentru avize şi autorizaţii; aplicaţii online pentru orice sesizare sau doleanţă; rezolvarea situaţiei din cartierele fără canalizare şi neracordate la reţeaua electrică; amenajarea unui parc industrial pe terenul fostului Combinat Chimic; închiderea inelului de centură a Craiovei etc. Sunt iniţiative lăudabile, care pot îmbunătăţi viaţa craiovenilor, de acum înainte, care nu mai poate fi comparată cu cea din deceniile trecute.
În urmă cu vreo cincizeci de ani, aproape că numărai pe degete maşinile care treceau pe străzile Craiovei, iar când treceau, lăsau, în urmă, nelipsita dâră de fum şi simţeai, în nas şi în gură, mirosul şi gustul vaporilor de benzină, sau motorină. Lumea s-a schimbat, de atunci şi, odată cu ea, ne-am schimbat şi noi: am devenit mult mai grăbiţi, trăim intens, cu teama că viaţa va trece pe lângă noi, fără să reuşim să-i smulgem toate plăcerile, iar mai târziu, când ne mai vizitează şi înţelepciunea (nu pe toţi), ne dăm seama că, de fapt, tot ce trăim are, sau nu are rost, în funcţie de importanţa pe care o dăm semenilor noştri şi, până la urmă, de strădania că am vrut să facem ceva cu vieţile noastre şi că nu am stat degeaba.
