Timp liber
Sponsor oficial al
Am privilegiul de a ţine în mâini o carte rară, apărută, în prima ediţie, în anul 1941, la Bucureşti şi reeditată, în 1981, la München.
Este vorba de volumul Mihai Eminescu – BUCOVINA ŞI BASARABIA, Studiu istorico-politic prezentat de Prof. I. Creţu, cuprinzând şi o parte din publicistica lui Mihai Eminescu.
A doua ediţie a cărţii a apărut, în 1981, la München pentru că, la acea vreme, se adresa numai diasporei româneşti.
Cartea, în format mic, începe cu următorul motto, din Mihai Eminescu:
În toate întâmpinările de până acum, găsim repetându-se cu stăruinţă că Basarabia este din numărul provinciilor cucerite de Ruşi cu sabia dela Tătari şi dela Turci. Convingerea noastră este însă că, n-a fost nici întreagă, nici în parte a Turcilor sau a Tătarilor, ci a unui Stat constituit, neatârnat, deşi slăbit şi încălcat în posesiunile sale, a Moldovei. Moldova este proprietarul locului şi dacă reprezentanţii Statului moldovenesc, Domnii, ajunseră atât de slabi încât dreptul era desbrăcat de putere şi nu putea să se apere, aceasta nu e o dovadă că Moldova a renunţat vreodată la dânsul. Căci un drept nu se pierde decât prin învoirea formală de a-l pierde. Dar fie această învoire smulsă cu de-a sila, fie dictată de raţiuni de Stat, fie izvorâtă din orice alte consideraţiuni, nu se modifică şi nu se nimiceşte decât din momentul în care renunţăm la el. (...)
A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti. Numele Basarab şi Basarabeni există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc: acest nume singur este o istorie întreagă.
Eminescu, Basarabia; I. Numele şi întinderea ei, (Timpul, 3 Martie 1878)
Din Introducerea semnată de autorul cărţii, Prof. I. Creţu, reţinem:
În luna Martie a anului 1878, îndată după războiul româno-ruso-turc, Eminescu a scris în „Timpul” – în calitate de redactor principal al acelui ziar – un şir de articole istorico-politice privitoare la drepturile României asupra Basarabiei. Pentru întâia oară, aceste studii, grupate în şase mari capitole şi intitulate Basarabia, au fost identificate şi retipărite în ediţia M. Eminescu, Opere, 4 vol., apărute la Bucureşti, în anul 1939. Ele constituie, după părerea noastră, cele mai strălucite pagini din istoria ziaristicei româneşti şi printr-însele, marele nostru scriitor dovedea „cu istoria şi cu documentele în mână” – după propria sa expresie – că pretenţiunile Rusiei de a i se retroceda cele două ţinuturi acordate Moldovei de către Congresul dela Paris (1856) erau cu totul nejustificate, iar călcarea convenţiei ruso-române, din 4 Aprilie 1877, de către Rusia, constituia un act de trădare din partea unui aliat.
