În timp ce toți ochii stau ațintiți asupra Marii Britanii după referendumul pentru ieșirea din UE, în Italia se amplifica o criza mult mai gravă, favorizată într-o oarecare măsură de agitațiile de pe piețele financiare provocate de votul britanic.
Sistemul bancar italian se clatină. Guvernul a încercat să se folosească de situația creată de Brexit pentru a-i convinge pe partenerii europeni să suspende regulile ce guvernează creditarea băncilor, pentru ca statul să poată injecta 40 de miliarde de dolari. Ulterior, suma a fost estimata la 150 de miliarde de dolari, necesare pentru ținerea băncilor pe linia de plutire. Guvernul a sugerat că va recurge și la un sprijin suplimentar provenit din fondurile de pensii. Băncile italiene au o povară de 360 de miliarde de euro constând în credite toxice, acordate unor clienți acum insolvabili. În plus, Italia are a doua cea mai mare datorie publică raportată la PIB (133%), după Grecia, însă mult mai mare în cifre absolute, iar creșterea economică a țării este mult prea lentă pentru a gestiona această povară.
Cel mai grav este însă că injecția de capital decisă de guernul de la Roma încalcă regulile europene. Premierul Matteo Renzi este hotărât să intervina cu fonduri publice pentru a susține băncile, iar aceasta contravine regulilor UE, care cer ca în asemenea situații să se recurgă la creditori și nu la banii contribuabililor. O purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene a declarat deja că în cazul Italiei s-a făcut o excepție la finalul săptămânii trecute.
