Sponsor oficial al
Naţional
Ruxandra Marin a povestit, joi, la aproape patru ani de la tragedia din Colectiv, că a mers la concert împreună cu prietenul ei din acea vreme. Și acum știe cum arăta locul în care mulți au murit, pentru că în containerul cu ferestre zidite nu au avut nicio șansă.
„Accesul în club se făcea printr-un container care avea o singură ușă deschisă. Se trecea printr-o deschidere cu cortină care avea un metru jumătate, maxim doi. Nu am văzut extinctoare poziționate, indicatoare de urgență. Ferestrele erau zidite. Am ajuns pe la ora 8 - 9. Când a început concertul erau aproximativ 300-400 de oameni. Am stat chiar lângă stâlpul care a luat foc. Am văzut două serii de artificii. Proveneau din lateralul scenei și erau îndreptate către public. Scânteile au ajuns până la noi și am simțit că frigeau. A doua serie ajungeau sigur la stâlp. Nu știu ce a provocat flacăra, dar în timpul celei de-a doua serii am observat pe stâlp o flacără, nu știu cât de mare. Pe stâlp cred că era un burete. Am hotărât să plecam. Știu că cineva a încercat să stingă focul cu bere dar nu a reușit pentru că era foarte sus. A început toată lumea să se îmbulzească. În container era și un prag. Mâna mea era super arsă, cu carne vie pe ea. I-am spus prietenului meu să nu mă lase de mână”, a spus Ruxandra, joi, în fața magistraților Tribunalului București, unde a venit pentru a spune că își menține pretențiile civile.
Ruxandra își amintește cum în jurul ei erau țipete și ambulanțe aglomerate.
„Peste mine au căzut alte persoane, altele au trecut peste mine. S-a făcut fum și beznă și știu că prietenul meu m-a găsit, m-a luat de mână și m-a împins spre ieșire. Aveam părul ars și arsuri pe mână, asta e ce realizam, din cauza adrenalinei. Peste mine căzuse un om ars grav. Mă uitam la gaura aia neagră din care ieșea foarte mult fum și așteptam să iasă prietenul meu. În jur erau țipete și urlete. Ambulanțele erau aglomerate”, a mai spus Ruxandra.
Ea a ajuns cu un taxi la Spitalul Floreasca și a fost transferată la Spitalul Elias, cu arsuri de gradele 2 și 3 pe față, spate, cap, umeri, mâini. Timp de șase luni a urmat tratament, masaje, kinetoterapie, iar în prezent spune că se simte restabilizată. Are, în continuare cicatrici inestetice pe umeri și spate, și o ustură la soare. A făcut și încă mai face terapie, pentru că astfel de tragedii nu pot fi uitate.
„M-am certat cu mulți prieteni, nu mai vorbesc cu oamenii. De obicei mă întreabă: <Aoleo, ce ai pe mână>. Sunt mai nervoasă. Dacă îmi aduc aminte nu am chef de nimic”, spune Ruxandra.
Andreea Șuță era, în seara incendiului, pentru prima dată la Colectiv. Și ea a povestit despre modul în care arătat „containerul”, în care accesul se făcea pe o singură ușă.
„Nu am văzut ferestre, indicator luminos cu ieșire de urgență, extinctoare poziționate sau altă ușă de acces. Am stat în club spre ieșire. Se fuma și era vizibil. Am văzut cum o scânteie de la artificii a produs o flacără pe un stâlp îmbrăcat în ceva negru. Flacăra era mică, a avansat repede până într-un minut și a ajuns la tavan. Nu-mi amintesc să fi încercat cineva să stingă flacăra. Am auzit doar că se auzea strigând după un extinctor. După ce focul a ajuns la tavan m-am întors spre ieșire și am intrat în container unde era îmbulzeală din cauza mulțimii care dorea să iasă. Mi-a fost frică nu de flacără, ci că o sa fiu călcată în picioare. Era mult fum și la un moment dat pentru că amețisem m-am sprijinit de peretele din dreapta ușii, blocat cu oameni. La un moment dat m-am simțit mai bine, se deschisese partea blocată a ușii. Am încercat să ies dar m-a lovit un val de căldură cred că de la o flacăra din spate și am simțit cum ard. M-am cățărat pe grămada de oameni ce se formase la ieșirea din container ce păreau să nu se mai miște și am strigat după ajutor iar cineva de afara m-a tras în exterior”, spune Andreea.
A stat internată cinci săptămâni, cu arsuri de gradele 2 și 3 la nivelul capului, corpului și mâinilor. În timpul internării a fost operată de două ori pentru că exista risc de amputare. Nu își poate folosi degetul arătător iar rănile de la grefe încă sunt vizibile.
„Psihic, jumătate de an visam numai incidente gen explozie la metrou și în prezent am o stare de frică permanentă. S-au întâmplat modificări în viața de zi cu zi, m-am simțit neînțeleasă. M-am despărțit de prietenul din acel moment. Nu am văzut o persoană sau angajat să încerce o evacuare sau să indice o altă ieșire din club”, a mai spus Andreea, care a plâns în timpul audierii.
Victor Bogdan Florea își amintește că în momentul când a început concertul se circula greu și se fuma.
„Am stat în apropierea băii. (...) Inițial flacăra nu a fost mare dar s-a îndreptat spre tavan unde a ajuns în 5 minute. Un membru al formației cred că a cerut o sticlă de bere și un extinctor și a încercat să stingă focul dar în zadar. Nu îmi amintesc să fi venit cineva cu un extinctor. Împreună cu prietenul meu am încercat să ieșim dar văzând că începuseră să cadă bucăți de material încins. M-am lăsat mai jos să prind putere în picioare. Era fum și întuneric și văzând cum fumul se duce în față, mi-am dat seama că s-a deschis o ușă. Am avansat cât am putut și cred că mi-am pus o geacă peste mine când stăteam îngenunchiat și am reușit să mă rostogolesc în exterior fiind și tras de o persoană. Ulterior mi-am așteptat amicul, nu am dat de el, am mers acasă, unde mi-am liniștit părinții. Aveam arsuri la ceafă, la ureche, pe spate și pe mâini”, a povestit Bogdan.
Tânărul spune că în viața de zi cu zi este stresat, nu s-a dus la facultate o perioadă de timp, a evitat anumite zone, transportul în comun, frigul, cluburile și somnul i-a fost afectat.
La Tribunalul București a venit și cel care conducea Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în 2016. Nicolae Cornea a povestit despre autorizațiile pe care Clubul Colectiv nu le avea.
„Din experiența mea până la momentul producerii tragediei, deși au existat situații în care se identifica în control lipsa autorizației de securitate la incendiu, deși era obligatorie, nu au fost propuse șefilor ierarhici sesizări pentru a se dispune suspendarea celor controlați. Se aplica doar amenda contravențională. Se întocmea o notă de control în care se stabileau măsuri pentru intrarea în legalitate, se dădea un termen pentru obținerea autorizației la incendiu și înlăturarea altor încălcări. (...) Ulterior tragediei s-au dispus verificări a existenței sau nu a unui control de către ISUBIF mai ales că apăruseră declarații ale unui patron al Colectiv în spațiul public. Din dispoziția secretarului de stat s-a dispus o comisie de verificare a IGUS dar ancheta nu s-a finalizat pentru că toate documentele au fost cerute de Parchet declanșându-se urmărirea penală”, a spus Cornea. Acesta a mai spus că se știa la nivelul Inspectoratului că sunt cluburi în București fără autorizații PSI. „Nu știu de cât timp se știa raportat la perioada în care am fost în funcție”, a spus fostul șef IGSU.
În 30 octombrie 2019 se vor împlini 4 ani de la tragedia din clubul bucureştean Colectiv. În urma incendiului, au murit la faţa locului 26 de persoane, iar apoi mulţi dintre răniţii internaţi, numărul victimelor ajungând atunci la 64. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în urma tragediei erau artişti, fotografi, jurnalişti, olimpici şi studenţi. Ulterior, la un şi 9 luni după tragedie, un alt tânăr a murit, ridicând bilanţul total la 65.
Sursa Mediafax
