Ludovic Orban: „Când îi aud pe cei de la PSD vorbind de democraţie, îmi vine să râd!”...

A început numărătoarea inversă până la alegerile anticipate – dacă se va ajunge la această variantă, până la urmă, sau la alegerile la termen, locale şi parlamentare, ceea ce înseamnă că, deşi nu este declanşată oficial, campania electorală are un demaraj în trombă, în schimburile aprigi de lovituri de imagine prin care principalele partide se gratulează, în fiecare zi, pe reţelele media.

În acelaşi timp, unitatea de monolit din PSD dă semne de resuscitare, prin realegerea lui Marian Oprişan în funcţia de preşedinte al Organizaţiei de partid Vrancea, cu unanimitate de voturi. Cum se poate numi această atitudine a social-democraţilor: Comunism sau Neo-Comunism?!... Şi asta se întâmplă în timp ce Marcel Ciolacu – actualul preşedinte interimar al PSD, vorbea de democraţie în partidul pe care-l conduce, (deocamdată) şi îl făcea să râdă pe Ludovic Orban, care a exclamat: Când îi aud pe cei de la PSD vorbind de democraţie, îmi vine să râd!... Dar nu e râs veselie, ci unul amar!...

România pare o ţară înţepenită în proiect, cu politicieni care nu reuşesc să se rupă de trecut şi de vechile năravuri – patima înavuţirii, din afaceri pe bani publici, fiind cea mai grea tară care, începând cu Petre Roman şi continuând cu Adrian Năstase, au dat tonul Corupţiei în partidul cu trei trandafiri şi au răspândit acest virus printre multe nume care au condus destinele acestui popor, naiv şi credul în promisiuni electorale şi regretând, ulterior, că nu a avut mintea de pe urmă...

Gurile rele vorbesc, acum, de un blat între PNL şi PSD pentru a se ajunge la alegeri anticipate. Acesta este unul din motivele pentru care nu am intrat în politică: pentru mine, coloana vertebrală a fost esenţială, în viaţă, iar în momentul în care m-am certat, sau am avut schimburi dure de replici, cu cineva, conflictul a rămas pentru totdeauna, fără... Pupat Piaţa Independenţei(!).

Că ne vine să râdem sau nu, ca lui Ludovic Orban, când auzim tot felul de gogoriţe pesediste, contează mai puţin. Ce ar conta mai mult ar fi confiscarea averilor celor care nu şi le pot justifica – fie că sunt oameni politici, oameni de afaceri, manelişti etc. Abia atunci – şi cu banii reîntorşi de unde au fost furaţi, se poate vorbi de o reparaţie morală pentru românii care, de treizeci de ani încoace, trăiesc de pe o zi pe alta şi speră că, odată şi odată, cu ajutorul celor pe care pun ştampila, la vot, soarele va răsări şi pe strada lor...

Şi, că tot veni vorba de Marian Oprişan: l-a întrebat, cineva, vreodată, cum îşi justifică, averea, în condiţiile în care, de vreo 28 de ani, e bugetar?!...