Atitudinea lui Teodor Meleşcanu de a refuza să demisioneze din funcţia de preşedinte al Senatului, după ce Curtea Constituţională a decis că alegerea sa a fost neconstituţională, pentru că a fost susţinut de grupul parlamentar PSD, în timp ce era încă membru al grupului ALDE, nu este deloc surprinzătoare, înscriindu-se în tradiţia comuniştilor de a se agăţa, cu dinţii, de funcţii, cu tupeul şi lipsa de respect faţă de lege, cu care aproape că ne-am obişnuit, din 1990 încoace, sub guvernările social-democraţilor(!).
Fireşte, a invocat că aşteaptă, mai întâi, motivaţia CCR, dar dacă nu va demisiona nici după luarea la cunoştinţă a motivaţiei şi va începe cu contestaţiile şi interpretările tendenţioase? Că doar nu poate acţiona în instanţă... Curtea Constituţională a României!...
Exemplele cele mai elocvente, în acest sens, sunt cele două guvernări PSD, pe care au fost nevoiţi să şi le dea singuri jos, pentru că, după ce s-au văzut în funcţii, oamenii lor au considerat că li se cuvin şi că vor muri cu ele de gât, când, de fapt, mandatele lor de premieri şi miniştri au fost doar nişte sinecuri acordate de Dragnea, ca răsplată pentru obedienţa lor faţă de tătuc. Numai că, aşa cum se întâmplă de multe ori, elevii s-au întors împotriva profesorului, pentru că s-au considerat, deodată, mai deştepţi şi mai frumoşi decât el...
Ceea ce am afirmat mai sus nu înseamnă, în nici un caz, că aş fi susţinut vreodată obedienţa juniorilor faţă de tătucul PSD, dar similitudinea cu cazul Meleşcanu este evidentă: şi acesta refuză să se conformeze – de această dată, unei hotărâri a Curţii Constituţionale şi ţine cu dinţii deultima redută, în care a fost ales de colegii săi de partid, care acum scheaună în opoziţie şi se folosesc de acest dinozaur, în vârstă de 78 de ani, care insistă, cu tupeul său de vechi comunist, să refuze realitatea şi încearcă să se eternizeze într-o funcţie în care nu mai este dorit.
Liviu Dragnea a fost oprit din marşul său spre siluirea Justiţiei, tot de Justiţie, prin condamnare şi încarcerare.
În cazul în care Meleşcanu refuză, de bunăvoie, să părăsească funcţia de preşedinte al Senatului, trebuie găsită modalitatea de destituire a sa şi a celor care îl susţin, iar aceasta se poate face numai prin ALEGERI ANTICIPATE.
Un parlament democratic şi cu o morală sănătoasă este singura garanţie a mersului nostru spre o ţarăca afară... Altfel, ne vom scălda, încă mult timp, însuculpropriuşi în vechile metehne ale tupeului şi spiritului de târlă ale neocomuniştilor,care, de treizeci de ani încoace,fac jocurileîn România – şi când au fost la putere, dar, mai ales, când nu au fost la putere!...
