„În științele pure, incluzând matematica şi fizica moderne, sunt multe teorii abstracte, idealiste, rupte de realitate” (II)

A reuşit să evadeze din lagărul comunist şi să ajungă în ţara tuturor posibilităţilor după un şir de peripeţii din care a ieşit învingător, având, astfel, şansa de a reuşi să-şi ducă visurile până la capăt.

Este profesor de matematică la University of New Mexico, College Road, Gallup, New Mexico şi autorul unor teorii în matematică, devenite celebre sub denumirile Funcţiile Smarandache, Secvenţele Smarandache, Constantele Smarandache şi Paradoxul Smarandache, fiind citat în Enciclopedia ”CRC Concise Encyclopedia of Mathematics”, de Eric W. Weisstein, apărută la editura americană CRC Press, Boca Raton, Florida, la sfârşitul anului 1998.

Redau, în cele ce urmează, în această a doua parte a interviului, răspunsurile lui Florentin Smarandache la întrebările mele.

Emilian Mirea: În 1993, am realizat ultimul interviu, în care vorbeam despre cele mai recente cărţi ale tale – Nonroman şi Metaistorie. Am citit biografia ta pe Internet: http://fs.unm.edu/FlorentinSmarandache.htm

Știu că s-au întâmplat multe în devenirea ta literară, ca scriitor și fondator al Paradoxismului. Să vorbim despre toate acestea, pe larg: cărți apărute, premii literare obţinute etc.

Florentin Smarandache: După emigrare, am petrecut doi ani în Lagărul de Refugiați Politici din Turcia (Istanbul şi Ankara, 1988-1990), am ținut permanent un jurnal intim, iar în ultimul timp am scris memorii de călătorie (foto-video-jurnale) şi videoclipuri din ţările vizitate. Am fost pe toate continentele, incluzând Antarctica, şi am vizitat 61 de ţări, în special participând la conferințe internaționale de matematică, matematică aplicată şi fizică, unde eram invitat să prezint din teoriile mele. Acestea sunt documentare cultural-științifice, în română, engleză, spaniolă, sau portugheză. Vezi saitul meu de la Universitatea New Mexico: http://fs.unm.edu/TravelMemories.htm

O serie de poeme din perioada de tinerețe, din România, le-am transformat în video-poeme postate on-line: http://fs.unm.edu/VideoPoems/ (în engleză, franceză şi română).

M-am ocupat şi de arta experimentală şi de avangardă, în anii 1990, pe care am numit-o „aUT-aRTĂ” (oUTER-aRT), în mod ironic, o operă de artă cu… capul în jos: să faci artă într-un mod în care nu se presupune că ar trebui să fie făcută, adică să faci artă cât se poate de urâtă, stupidă, greșită și, în general, cât mai imposibilă!

E.M.: Da, cunosc paradoxul tău din Enciclopedia de Matematică: TOTUL E POSIBIL, CHIAR ŞI IMPOSIBILUL! [http://mathworld.wolfram.com/SmarandacheParadox.html]

F.S.: Modul cum să NU scrii, care este o emblemă a paradoxismului, a fost extins, mai târziu, la modul cum să NU pictezi, cum să NU proiectezi, cum să NU sculptezi, până la modul de a NU acționa, sau cum să NU se cânte, pe scenă - astfel: toate inversate. Doar adjectivele negative sunt cumulate în exteriorul artei: extrem de îngrozitoare și neinteresante; artă dezgustătoare, execrabilă, eșuată; tablouri din gunoaie: din hârtie sfărâmată, murdară, ruptă, sfâșiată, zdrențuită; folosind anti-culori și a-culori; picturi naturaliste: din fitil, scuipat, urină, fecale, orice deșeuri; artă judecată greșit; artă discreditată, ignorată, plicticoasă, mătăhănoasă, artă haotică, zadarnică, leneșă, inadecvată (am scris cândva „șobolan”, în loc de „artă”); artă obscură, lipsită de marcaj, sincopală; para-artă; artă derivată. care exprimă neantul și goliciunea; artă ciudată, imposibilă, tocilară, artă in-deterministă, incoerentă, plictisitoare, neuniformă... făcută de orice maimuță! ... cu atât mai rău, cu atât mai bine!> http://fs.unm.edu/a/oUTER-aRT.htm

Odată ajuns în America, am căutat să-mi traduc toate cărțile de știință, literatură şi artă, în engleză, şi le-am pus online: http://fs.unm.edu/ScienceLibrary.htm şi http://fs.unm.edu/LiteratureLibrary.htm

E.M.: Ești profesor doctor de matematică la Departamentul de Matematică al Universității din New Mexico. A fost greu drumul până aici, am aflat din interviurile anterioare. Prin ce se aseamănă, sau se deosebesc, sistemele de învățământ universitar american și românesc și care sunt provocările, de zi cu zi, ale acestei profesii?

F.S.: Drumul a fost destul de întortocheat, cu multe piedici şi obstacole. Nesiguranţa, lovituri neașteptate, dintr-o parte sau alta. Schimbări bruște. Un ritm dificil. Întorsături de sens… Viaţă trepidantă...

În America, învățământul este îndreptat mai mult spre practică… De pildă, în științele pure, incluzând matematica şi fizica moderne, sunt multe teorii abstracte, idealiste, chiar imaginare – pur şi simplu, rupte de realitate. La ce sunt ele, atunci, folositoare?

Am întrebat-o pe asistenta de Analiză Matematică, de la Universitatea din Craiova, unde am fost student (1975-1979): la ce folosesc aceste spaţii super-abstracte, înzestrate cu tot felul de axiome idealiste, pe care trebuia sa le învățam? Iar ea mi-a răspuns: - Dezvolta gândirea.

Ceea ce este adevărat, am gândit, în sinea mea, însă am revenit: - Nu putem dezvolta gândirea şi învățând ceva care ajută în practică? Potrivit butadei: Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!

După ce am emigrat în America, în 1990, am lucrat, timp de cinci ani, ca inginer la computere (software engineer) la corporația Honeywell, din Phoenix, Arizona. Colegii mei, ingineri, proveniți din diverse ţări, foarte pragmatici, m-au sfătuit să-mi îndrept cercetarea științifică spre aplicații practice.

Am ajuns „prea american”, de aceea practica/aplicația o pun acum pe primul loc în creația mea matematică. Acest fapt a dat rezultate vizibile imediate. La specializarea postdoctorală, din Japonia (2013-2014), la Universitatea de Științe din Okayama, m-am ocupat de Logica Neutrosofică aplicată în Robotică.

Încă din 2002-2003, am fost atras de cercetătorul francez Dr. Jean Dezert, de la Centrul de Cercetări Spațiale din Paris, să lucrez la Fuziunea Informației (fuziunea senzorilor) – care se aplică la drone, vehicule autonome, recentul Internet al Lucrurilor (Internet of Things), când toate obiectele electronice vor fi interconectate, cercetarea militară, medicina etc.

Colaborarea cu Jean Dezert a fost ca o Renaștere, pentru mine! Mi-a schimbat radical drumul, de la teorii la aplicații. Şi atunci mi s-au deschis drumurile spre cercetări internaționale, la mari universități şi instituții de prestigiu din lume (NASA, CalTech, Universitatea Berkeley, NATO, Forțele Aeriene Americane, Academia de Științe din Beijing, ENSIETA, din Franța, Universitatea Okayama, din Japonia etc.), plus prezentări științifice la conferințe internaționale din zeci de țări ale lumii. (http://fs.unm.edu/DSmT.htm)

E.M.: Eşti fondatorul Logicii şi Mulțimii Neutrosofice, care generalizează logicile şi mulțimile clasică, fuzzy şi intuiţionistica fuzzy, fiind cele mai generale, la ora actuală, şi recunoscute la nivel internațional, iar datorită lor ai un index înalt de citări în Google Scholar şi în alte baze de date științifice. Ce ne poți spune?

F.S.: De când eram în ţară şi învățam la liceu, apoi la facultate, în cadrul filozofiei şi economiei  politice, despre dialectică (Hegel, Marx, apoi Engels, Lenin) mi-am dat seama că nu doar aşa numita dinamică a contrariilor (le-am nota prin <A> şi <antiA>, unde <antiA> este opusul lui <A>) are loc în realitate, ci şi o dinamică a contrariilor împreună cu neutralele lor (notate <neutA>), iar exemplele sunt nenumărate şi simple:

• când două persoane se bat, altele (prieteni, poliţie etc.) intervin să îi despartă, sau să se alieze de o parte, ori de alta;
• când două ţări se află în război, altele intervin de o parte, sau alta;
• când două idei (sau teorii) sunt contradictorii, se încearcă o reconciliere între ele (cu accente parțiale dintr-o parte şi din alta, puse împreună).

Trebuia să disting logica / mulțimea / probabilitatea neutrosofică, pe care tocmai o înființasem, de cea fuzzy. Şi atunci am construit/inventat acest termen: neutro (neutru, ori indeterminat: nici de-o parte, nici de alta) – sofica (știință, cunoaștere), deci „cunoașterea părții neutre sau indeterminate dintre opoziții”.

Apoi, termenul „neutrosophic” din engleză a intrat şi în alte limbi: neutrosofic (română), neutrosofico (spaniolă şi portugheză), neutrosophique (franceză) etc., apărând în diverse articole științifice publicate.

Cum mi-a plăcut să studiez culturi cât mai exotice şi din locuri cât mai îndepărtate ale globului, m-a surprins că la şcoală şi la universitate nu ni s-a spus nimic despre alte teorii filozofice existente pe continente ne-europene. De pildă, filozofia chineză Yin-Yang (bazată tot pe opoziţii: masculin/feminin, pozitiv/negativ, cer/pământ etc.) a existat cu câteva milenii înaintea dialecticii europene!

Eu am extins Yin-Yang şi Dialectica prin inserarea părţii neutre/nedeterminate între opoziții, formând ramura filozofică numită Neutrosofie, bazata pe <A>, <neutA>, <antiA> (http://fs.unm.edu/Neutro-NeutrosofiaNouaRamura.pdf), rezultată tot din paradoxism.

E.M.: Ești titularul multor teorii ştiinţifice, literare şi artistice (Funcţia Smarandache http://mathworld.wolfram.com/SmarandacheFunction.html etc.).

F.S.: Am lucrat în multe domenii, fiindcă nu mi-a plăcut să merg pe același drum, bătătorit de alţii. Am explorat diverse direcții. Am investigat câmpuri opuse de cunoaștere, să descopăr ce ar putea avea în comun. De pildă, am aplicat logica / mulțimea / probabilitatea / statistica neutrosofică în psihologie, sociologie, lingvistică, economie, medicină, biologie, inginerie, informatică etc. (http://fs.unm.edu/neutrosophy.htm).

E.M.: Cum menţii colaborarea cu scriitorii din România?

F.S.: Colaborez şi sunt editor la diverse reviste culturale româneşti on-line: de pildă, Constelații Diamantine, din Craiova (condusă de Doina Drăguţ, fostă colegă de facultate, şi Janet Nică), Confluenţe Literare, Bogdania, Lumina etc., în special cu episoade din călătorii pe glob [vezi acest foto-apbum: http://fs.unm.edu/GlobeTrekker/ ] şi, uneori, cu eseuri.

E.M.: La pensie, te vei reîntoarce în România, aşa cum spuneai, în 1993?

F.S.: La pensie, voi colinda lumea. Îmi place să călătoresc, cu rucsacul în spate, aparatul foto-video în mână şi carneţelul de luat notiţe în buzunar, să vizitez câte puţin din fiecare ţară, învățând despre cultura şi modul de viaţă al popoarelor şi, desigur, voi locui, o bună bucată de timp, în România – unde ţin legătura cu rude şi prieteni de şcoală şi facultate.

Am participat la întrunirea absolvenţilor Liceului Pedagogic din Craiova, organizată de fostul meu coleg, Victor Dudău, şi la cea a absolvenţilor Liceului Pedagogic din Râmnicu Vâlcea, organizată de alt fost coleg, Ştefan Smărăndoiu. {Fusesem elev, timp de 3 ani, în Craiova şi, apoi, timp de 2 ani am fost transferat la Vâlcea}.

Am mulți colaboratori şi prieteni, răspândiți prin lume, care mă așteaptă sa-i văd.