În România, poliţistul moare cu arma în mână(!)...

Cazul celor doi poliţişti bătuţi, dezarmaţi şi ameninţaţi cu propriile pistoale de către doi interlopi de etnie romă, într-o comunitate etnică romă din judeţul Vâlcea, reflectă cât se poate de clar haosul în care se află, de mai mult timp, societatea românească şi faptul că organele statului, care au, ca atribuţii, păstrarea ordinii sociale şi respectarea legalităţii, nu mai fac faţă acestor cerinţe profesionale.

Întâmplarea, revoltătoare, din Vâlcea, are, la bază, două aspecte: 1.) Incompetenţa profesională a multor poliţişti, care au ajuns în sistem pe formula Pile-Cunoştinţe-Relaţii – şi aici PSD a avut o contribuţie covârşitoare, de-a lungul timpului, favorizându-şi pilele de partid prin înlesnirea unor aşa-zise examene pentru angajările la stat; 2.) Slăbirea autorităţii instituţiilor statului, în ultima perioadă, prin atacurile furibunde la independenţa Justiţiei, pe de o parte şi, pe de altă parte, prin promovarea şi aplicarea recursului compensatoriu, care, deodată, a umplut străzile de infractori ce nu îşi terminaseră de ispăşit pedepsele şi care, beneficiind de această neaşteptată bunăvoinţă, au înţeles că legile sunt slabe şi că vor ieşi uşor din puşcărie, chiar dacă recidivează.

Sunt inadmisibile normele actuale pe care trebuie să le respecte poliţistul român, dintre care cea mai absurdă este aceea că nu poate folosi arma din dotare decât dacă ajunge cu cuţitul la gât, când deja e prea târziu, pentru că atunci, poate, e deja dezarmat!... În alte situaţii, chiar dacă poliţistul foloseşte arma pentru a prinde suspectul, care fuge, sau pentru autoapărare, este cercetat disciplinar şi trebuie să dea îndelungi explicaţii în legătură cu modul în care s-au derulat faptele.

În ţările civilizate – noi, încă nu facem parte din această categorie, degeaba ne împăunăm cu faptul că suntem membri ai Uniunii Europene –, poliţistul scoate arma şi îl  somează pe suspect să execute ceea ce îi ordonă, iar, la cea mai mică mişcare suspectă, care ar putea fi îndreptată împotriva integrităţii sale corporale, poliţistul nu ezită să folosească arma până când suspectul este imobilizat sau anihilat.

În România, poliţistul moare cu arma în mână, agresat de infractori, aşa cum cetăţeanul de rând moare cu dreptatea în mână, în Justiţie, pentru că sistemul este bolnav, şi este aşa pentru că a fost îmbolnăvit intenţionat de aplicarea formulei Pile-Cunoştinţe-Relaţii, în toate compartimentele vieţii politice, sociale, economice, culturale etc. din ţară.

Dacă, în ultimii trei ani, PSD a vrut să producă haos în ţară, pentru a-şi putea, apoi, implementa un regim autoritar-dictatorial, PNL – ajuns acum la guvernare, trebuie să demonteze această structură diabolică şi să elibereze instituţiile statului de chingile neputinţei, pentru ca legile să se aplice ad-literam, chiar cu duritatea necesară, atunci când situaţiile din teren o impun.