Nu am cunoscut-o, personal, pe Cristina Ţopescu, dar ţin minte vremurile în care prezenta rubrica sportivă la PRO TV – moştenire profesională de la tatăl său, celebrul comentator sportiv Cristian Ţopescu, apoi s-a tot mutat, pe la alte televiziuni, pentru că aşa este în meseria asta de jurnalist, nu eşti bătut în cuie, toată viaţa, la un ziar, sau în media audio-vizuală, cerinţele sunt din ce în ce mai mari, s-ar putea să nu le faci faţă sau, dimpotrivă, chiar dacă le faci faţă, s-ar puteasă te lucreze cineva pe la spate, ca să-ţi ia locul..., aşa cum, de altfel, se întâmplă peste tot, în mai toate categoriilor profesionale.
Îmi amintesc că, la prima sa tinereţe, era de o frumuseţe răpitoare. Era vremea în care a avut o relaţie cu Ştefan Bănică Jr., şi tot scriau ziarele de scandal că Juniorul se purta urât cu ea şi o agresa etc. Cât adevăr şi câtă fabulaţie este în această poveste, nu mă interesează, dar cert este că, atunci, pentru o vreme, ea a intrat într-un con de umbră şi am revăzut-o după destul de mult timp, prezentând, tot aşa nişte ştiri, la nu ştiu ce televiziune, dar era foarte schimbată, parcă îmbătrânise brusc, parcă trecuse prin foc, cum zicea bunica mea despre oamenii care arătau îmbătrâniţi înainte de vreme...
Ce se vorbeşte acum despre cauza morţii neaşteptate a Cristinei Ţopescu – depresii, neîmpliniri – sunt afecţiuni, medicale sau sufleteşti, absolut normale pentru fiecare dintre noi, peste care unii reuşesc să treacă, sau chiar să se vindece de ele, iar alţii, dimpotrivă, clachează şi mor, pentru că povara psihică şi fizică este prea mare pentru ei.
Am scris acum aceste rânduri despre Cristina Ţopescu în loc de epitaf de plecare din lumea noastră într-o lume, poate, mai bună, cum zic unii, sau poate mai rea, sau poate în nici o altă lume, ci direct în Neant, unde nici viaţa nu doare, şi nici moartea nu doare...
