In-Evoluţia manualelor şcolare

Este surprinzător cum, deşi pe coperta ambelor manuale scrie că sunt de Limba şi Literatura Română, tocmai literatura română este slab reprezentată în cuprinsul acestor lucrări didactice!

În manualul de clasa a V-a, literatura română este foarte puţin reprezentată: Cărţile copilăriei, de Nicolae Manolescu; În bibliotecă, de Ana Blandiana; Mendebilul, de Mircea Cărtărescu; Bubico, de I. L. Caragiale; Rapsodii de primăvară, de George Topârceanu; Prâslea cel voinic şi merele de aur – unde se precizează că este un Basm, dar nu este menţionat autorul, Petre Ispirescu(!)...

În rest, manualul abundă de lecţii, gen: Situaţia de comunicare; Noţiuni elementare de sintaxă; Articolul de dicţionar; Noţiuni de fonetică; Tehnici de redactare; Planul simplu şi planul dezvoltat de idei; De la textul dialogat la textul narativ; Organizarea dialogului simplu; Pronumele personal; Numeralul; Substantivul; Verbul; Aprecieri privind textele studiate; Adjectivul; Adverbul; Interjecţia; Reclama; Părţile de propoziţie; Povestirea unor întâmplări imaginare sau reale; Bareme pentru probele de evaluare.

În manualul de clasa a VI-a, printre mult prea multe chestiuni de gramatică şi rubrici de Ştiaţi că..., sunt cuprinşi mai mulţi scriitori, cu fragmente din opera lor, în cel de clasa a VI-a, deja literatura română este rara avis, în sensul că sunt mult mai puţini scriitori reprezentaţi.

Astfel, în manualul de clasa a VI-a găsim, în cuprins: Cea dintâi lectură, de Nicolae Iorga; Basmul toamnei, de Ionel Teodoreanu; Domnul Goe, de I. L. Caragiale; Peste vârfuri, de Mihai Eminescu; Iarna, de Vasile Alecsancri; Imagini ale toamnei în lirica românească – mică antologie poetică (lectură suplimentară); Vestitorii, de Mihail Sadoveanu (lectură suplimentară); Sobieski şi românii, de Costache Negruzzi; Creion, de Tudor Arghezi; Măi, bădiţă, floare dulce, Literatură folclorică; Doina, de Mihai Eminescu (lectură suplimentară); Toma Alimoş, Baladă; Amintiri din copilărie, de Ion Creangă; Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain (lectură suplimentară); Câinele şi căţelul, de Grigore Alexandrescu; Parabola celor doi fii chemaţi a lucra în via tatălui, Noul Testament – Sfânta Evanghelie după Matei, 21, 28-31; Cartea Oltului, de Geo Bogza; Encantadas sau insulele fermecate, de H. Melville (lectură suplimentară).

Ai zice că, după atâta gramatică şi teorie a limbii române, elevii absolvă clasa tobă de carte, ştiu să vorbească fără dezacorduri sau cacofonii, dar rezultatele se văd, apoi, la evaluarea anuală şi apoi la Bacalaureat: mulţi absolvenţi inculţi şi analfabeţi funcţional, iar cauza acestor slabe rezultate – după părerea mea, este tocmai aceea că, prin această programă şcolară defectuoasă, elevii nu sunt încurajaţi să citească multă literatură, lectura fiind baza cunoştinţelor necesare în viaţa unui om. Teoriile seci, despre limbă – dacă nu sunt dublate-triplate de lectură, nu sunt suficiente pentru pregătirea unui absolvent.

Dacă mai punem la socoteală telefoanele mobile şi tabletele cu care elevii se joacă în timpul orelor şi nu sunt atenţi la ceea ce predă profesorul, imaginea dezastrului din educaţie este completă(!). Există şcoli private – cum este Şcoala particulară ETHOS, din Craiova, unde elevilor li se opresc telefoanele mobile la intrare şi, apoi, li se înapoiază la ieşirea de la cursuri, pentru a se putea concentra la orele de studiu. Această metodă ar trebui implementată în toate unităţile şcolare din România.

Acestea sunt cauzele pentru care vedem tineri, în ziua de azi, care nu ştiu să vorbească limba maternă corect şi, neavând cultura necesară, care se dobândeşte prin lectură, nu ştiu nici să se poarte în societate şi, mai târziu, în viaţă, nu au nici respect pentru semenii lor.