Un protest extrem are justificare atunci când alte căi de îndreptare a nelegiuirilor au fost epuizate, când „sistemul” social politic și instituțional nu-și îndeplinește rolul legal, constituțional.
Revendicările „încropite” de greviști s-au circumscris ideii că Gorjul este pândit de cele mai sumbre situații ce ar urma dacă sediul CEO s-ar muta la București. Insolvența și privatizarea au fost două „doamne cu coasa”, așezate în rolul de „înspăimântătoare de serviciu”. S-a mai condimentat cu „pierderea locurilor de muncă” și „Gorjul moare”.
Cine sunt protestatarii?
Protestatarii au avut dintr-o data o revelație, au aflat odata cu anunțul privind mutarea sediului că există riscul pierderii locurilor de muncă(probabil în jur de o sută). Poate uitaseră că în 2015, CEO a redus personalul cu vreo 3000. Cu acordul cvasimajorității lor, acord pentru care fostul manager general Ciurel i-a răsplătit cu angajări ale rudelor, creșterea salariilor, numiri în CA-uri și altele.
Este plauzibil să-i fi speriat anunțul lui Ciobotarica legat de revizuirea modului jegos în care unii dintre ei au primit clase de salarizare cu nemiluita. Din date furnizate de mediul sindical un oarecare Priporeanu, a fost campion al privilegiilor oferite de Ciurel. Unui grevist din varfurile sindicatului SMEO i-a fost oferit un post de membru în CA la UEF Motru.
Atât greviștii cât și Ciobotarica au obligația față de opinia publică să arate avantajele patrimoniale primite de greviști în mandatul lui Ciurel, pentru că aceste avantaje, au fost o însușire comună celor mai mulți dintre participanți.
Demisie cu „va urma”!
În plină greva a foamei a demisionat consilierul Cosmin Popescu, care a invocat motive personale. Atat el cat si Ciobotarica n-au dorit să se știe că problemele nu au fost atat de personale și că au avut o discuție înaintea acestei demisii.
