În sfârşit, în această dimineaţă, o ploaie binefăcătoare s-a hotărât să mai spele necazurile şi murdăriile umane, pe care mulţi dintre noi le lăsăm în urmă, pe acolo pe unde trecem!..
Lăcomia şi ura sunt păcate grele în faţa lumii şi în faţa Creatorului nostru – şi chiar cred că există un Creator, iar Purgatoriul acestor păcate este greu şi aproape inutil, pentru că răul făcut este ca un cancer care nu se lasă până nu îşi duce victima în mormânt...
Este numai o problemă de timp până la momentul în care cel care se face vinovat de aeste căderi în ispita materiei trecătoare va plăti, înmiit, gestul de a înfige pumnalul în coasta fratelui său...
Fiecare dintre noi, primim, până la urmă, ceea ce ni se cuvine, după sufletul şi faptele noastre, iar Cel care ne dă răsplata nu poate fi cumpărat şi nu a avut accidente vasculare, ca să poţi bănui că nu este conştient de ceea ce face...
Am depăşit o etapă în care credeam că oamenii sunt buni şi că familia e sfântă... Şi cât de mult m-am înşelat!
Tocmai de aceea, ploaia cae mi-a bătut în geam, în această dimineaţă, pe la ora patru, a venit ca o binecuvântare şi ca o intenţie a naturii de a spăla păcatele omenreşti.
Salut, deci, această zi de 26 septembrie 2019, cu speranţa că, până la urmă, destinul îşi face treaba, pentru fiecare dintre noi, şi ne pălmuieşte, sistematic, până vom înţelege, într-un final tardiv, că... totul e deşertăciune şi vânare de vânt, iar fuga după avere este o leucemie a sufletului, care moare lent, în timp ce îşi numără arginţii...
