Evocări: Liliana Hinoveanu şi Ilorian Păunoiu

Liliana Hinoveanu s-a născut la 9 noiembrie 1956, în localitatea Vânjuleţ, judeţul Mehedinţi. Absolventă a Facultăţii de Litere – Secţia limba română-limba franceză, Universitatea din Craiova. Din 1990, a devenit realizator de emisiuni la Radio „Oltenia” Craiova, la care colaborase încă din vremea studenţiei. Experienţa dobândită la catedră a ajutat-o să redacteze câteva emisiuni de largă audienţă în zonă, consacrate copilăriei şi adolescenţei: De vorbă fără catalog, Parlamentul Adolescenţei, Vedete în devenire... (aceasta din urmă era o emisiune-spectacol destinată lansării micilor talente care vor deveni... mari talente).

Liliana Hinoveanu a publicat mai multe cărţi de poezie, cea de debut adresându-se micilor cititori: „Poveste de Paşti” (1996), „Spre o altă pedeapsă” (1998), „Transfer de imagine” (2000), „Perfuzii de cerneală” (2002) şi o carte de proză scurtă, intitulată „Proză 9” (2016).

Am cunoscut-o pe Liliana Hinoveanu în 1986, când eram student, în primul an, şi deja eram considerat un tânăr poet de perspectivă, după ce fusesem licenţiat cu două premii, pentru Poezie – ale revistelor Contemporanul şi Convorbiri literare, la Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, organizat, în fiecare an, la Suceava, sub egida Uniunii Scriitorilor din România.           

Având acest statut de tânăr poet, am fost invitat, la Casa de cultură a Tineretului din Craiova, de către regretatul scriitor şi profesor Ioan Anastasia, să fac parte din juriul unui concurs literar pentru elevi. 

Tocmai publicasem, într-o revistă literară, o poezie care se intitula Consideraţii despre cei ce vor veni. Fusese pusă pe muzică folk şi cântată de interpreta craioveană Mihaela Strehăianu, iar Lilianei i-a plăcut foarte mult acea poezie, m-a rugat să i-o scriu, de mână, pe o pagină şi să i-o ofer, cu autograf.

A fost începutul unei frumoase prietenii. Liliana a lucrat, ulterior, la Radio „Oltenia” Craiova şi m-a invitat, adeseori, să citesc poezie, în emisiunile ei, iar mai târziu, cu vreun an înaintea plecării sale dintre noi, m-a invitat pentru un interviu de scriitor.

Pe 31 august 2017, am fost împreună la Drobeta Turnu-Severin, de Ziua Naţională a Limbii Române, răspunzând invitaţiei poetului şi prietenului Viorel Mirea, care s-a ocupat, atunci, de organizarea acestui eveniment cultural.

Am văzut că era ceva în neregulă cu ea: îmi tot spunea că o doare capul şi umbla, permanent, cu o căciulă, deşi vremea era caniculară; nu bea cafea şi devenise vegetariană. Nu am bănuit că, în spatele zâmbetelor şi atitudinii binevoitoare pe care încerca să le afişeze, se ascunde o boală gravă care i-a curmat viaţa, după o destul de îndelungată suferinţă.

Pentru cei care am cunoscut-o, Liliana Hinoveanu rămâne poeta cu o voce inconfundabilă, în emisiunile sale, de la radio, dar şi cu vocaţia prieteniei şi a schimbului de idei, care o făcea, totdeauna, un interlocutor agreabil şi de neocolit. (Emilian Mirea: Liliana Hinoveanu – o poetă cu vocaţia prieteniei şi a schimbului de idei).

Ilorian Păunoiu s-a născut la data de 14 decembrie 1965, în satul Meieni, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea. Este autorul a patru volume de versuri – „Strigarea numelui” (1998), „Jocul secundei” (1999), „Scrisori către aproapele” (2000), „Banchetul reginelor” (2002) şi a două volume de eseuri – „Arheologie sensibilă” (2002), „Agapologie” (2014).

„Am crezut tot timpul în visele mele şi am realizat că scrierea visului funcţionează, ajută la împlinirea lui. E atât de plăcut când reciteşti un vis şi urmăreşti etapele prin care se realizează! Capeţi o mare încredere în tine şi o claritate a scopurilor cum nu ai mai avut înainte” (Ilorian Păunoiu).

Cele două cărţi sunt ediţii îngrijite de Zenovia Zamfir, Liliana Ghiţă Bojan, Ioana Goran, Iuliana Radi.