Aşa-zisele negocieri secrete pe care Partidul Naţional Liberal a anunţat că le va avea cu celelalte formaţiuni politice, cu independenţii şi cu reprezentanţii minorităţilor etnice din parlament, sunt, de fapt, nişte trocuri politice la care Ludovic Orban trebuie să se angajeze că le va îndeplini, ca să-i mulţumească pe cei care sunt necesari, numeric, să voteze guvernul liberal.
Nu ne-am născut ieri ca să credem că politicienii sunt nişte monumente de moralitate şi corectitudine care nu pot dormi de grija electoratului ce i-a dat voturile ca să ajungă acolo unde sunt. Înţelegem că totul se negociază, dar măcar să se facă de pe poziţii rezonabile, cu soluţii de durată şi eficiente pentru cei care tot aşteaptă ca România să iasă din marasmul ăsta post-comunist, care se ţine de noi ca râia de broască.
Este absolut necesar acest guvern liberal acum, ca să igienizeze mizeria lăsată de PSD, care a făcut, din politica românească, o latrină publică, în care cei care ar fi trebuit să dea cu mopul au ajuns directori de instituţii şi fac pe comunicatorii de partid.
Cred că România a trecut deja prin karma necesară pentru a se scutura, definitiv, de reminiscenţele comunismului – corupţia generalizată fiind una dintre ele. E momentul să ne revenim şi să înţelegem democraţia ca pe o necesitate a unei societăţi libere, în care oamenii să aibă posibilităţi şi orizonturi de dezvoltare personală neîngrădite de un regim totalitar.
E vremea ca România să se coacă, prin civilizaţie şi responsabilitate, pentru a intra în Spaţiul Schengen şi a fi considerată membru cu drepturi egale în familia europeană în care a fost primită, deşi unii dintre români – ştiu ei la cine mă refer, au considerat că e momentul să bage mâna în buzunarul comun al confederaţiei europene ca să-şi mai ridice o vilă, să-şi mai ia o maşină de lux, sau o amantă, plătită din banii publici...
