Eroul Locotenent Aviator ION NEGREANU, din satul doljean Puțuri, decorat de trei Regi ai României

Lumea în care trăim este plină de eroi de tot felul, de oameni care, prin faptele lor, se dedică semenilor şi duc „motorul” evoluţiei sociale şi ştiinţifice mai departe, spre un viitor pe care ei poate că îl simt mai aproape decât noi, ceilalţi.

Din această categorie – a eroilor vizionari, face parte şi Pilotul Locotenent Aviator ION NEGREANU, decorat, pentru faptele sale, de trei Regi ai României – Carol al II-lea, Ferdinand şi Mihai I, şi rămas în istoria aviaţiei militare şi civile româneşti ca Erou Pilot de Război şi ca unul dintre piloţii care au inaugurat linia de transport, în aviaţia comercială, pe ruta Bucureşti–Galaţi şi Galaţi–Bucureşti.

Viitorul Erou – Pilot Locotenent de Aviaţie ION NEGREANU s-a născut în ziua de 12 mai 1899, în satul Puţuri, comuna Castranova, judeţul Dolj, în Câmpia Olteniei, părinţii având prenumele Ilie şi Ana. Ulterior, a locuit în comuna Apele Vii, Plasa Caracal, regiunea Oltenia.

Ca orice copil, a avut visuri şi idealuri de viaţă care au prins contur în momentul în care a văzut primul avion zburând pe cer. Din acel moment, şi-a dorit să fie aviator, să zboare laolaltă cu păsările cerului şi cât mai aproape de Dumnezeu.

A urmat şcoala primară în comuna natală. Fiind fiu de ţărani nevoiaşi, nu a avut posibilităţile materiale necesare pentru a urma, mai departe, şcoala militară de piloţi, aşa cum îşi dorea. La acea vreme, de început de secolul al XX-lea, clasa socială modestă din care provenea nu-i permitea accesul la şcoli înalte.

La vârsta de 18 ani, a fost recrutat, ca orice tânăr, în Armata Română. În paşaportul pe care l-a obţinut mai târziu, pentru zboruri externe, sunt menţionate trăsăturile sale fizice principale: înalt, ochi căprui, părul castaniu. A fost decorat pentru fapte deosebite, ca pilot de război, dar s-a remarcat şi cu contribuţii în aviaţia comercială.

Despre cariera de pilot a lui Ion Negreanu se cunosc puţine lucruri, dar numele său este legat, în mod special, de un zbor efectuat la data de 15 iunie 1926, de la Bucureşti la Galaţi – consemnat ca fiind primul zbor de transport aerian civil din România acelei epoci. Cel care a făcut descoperiri despre faptele şi personalitatea celui care a fost pilotul Ion Negreanu este prof. dr. Valeriu Avram, fost şef de secţie la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române.

„Săpăturile sale arheologice” prin Arhivele Naţionale ale Aviaţiei Române au scos la iveală faptul că, în iunie 1926, din cauza ploilor abundente, linia ferată pe traseul Buzău–Făurei–Brăila, devenise impracticabilă, şi se căutau soluţii pentru rezolvarea unor probleme economice extrem de importante. În aceste condiţii de criză, un om de afaceri foarte important, la acea vreme – brăileanul Nicolae Anninos, s-a adresat Ministerului de Război cu rugămintea de a fi ajutat să ajungă urgent la Galaţi, unde avea de rezolvat afaceri extrem de importante, care nu puteau suferi amânare. A găsit înţelegere la Ministerul de Război, care i l-a recomandat pe pilotul Ion Negreanu – singurul capabil, la acea dată, să facă o astfel de cursă, în interes civil, contra sumei de 1.800 lei, care se achitau, fireşte, către minister.

Întrucât omul de afaceri Nicolae Anninos a fost de acord, la data de 15 iunie 1926, plutonierul major (la acea dată) pilot Ion Negreanu, a efectuat acest zbor, care, împreună cu zborul altor opt avioane, pilotate de colegii săi, pe aceeaşi rută, au stat la baza inaugurării liniei comerciale Bucureşti–Galaţi şi Galaţi–Bucureşti, ce s-a bucurat de o notorietate fără precedent, în presa vremii.

La acea dată, pilotul Ion Negreanu declara:

„Subsemnatul Negreanu Ion, din comuna Apele Vii, Plasa Caracal, Regiunea Oltenia, am luat la cunoştinţă de anunţul publicat de „România Liberă”, ca fost pilot al Aviaţiei Civile, cu începere din anul 1925, când s-au făcut primele zboruri cu pasageri pe linia Bucureşti–Galaţi şi Galaţi–Bucureşti. Am fost patru piloţi: locotenent aviator Nicolae Opriş, sublocotenent aviator Nicolae Oprişan, plutonier major aviator Ion Negreanu şi plutonier aviator Nicolae Onase, care au funcţionat până în anul 1930.

În anul 1926, între 10 şi 15 din luna iunie, din cauza ploilor multe, linia C.F.R. Buzău-Brăila n-a funcţionat câteva zile. Un pasager din Brăila a solicitat să fie transportat pe calea aerului de la Bucureşti la Galaţi. Ministerul (de Război) l-a aprobat şi numit pe subsemnatul (Ion Negreanu, n.a.) pentru a-l transporta, lucru ce s-a făcut în condiţii foarte bune.

Cu această ocazie, dl. Nicolae Anninos, înainte de plecare, a scos (a făcut, n.a.) o fotografie în faţa avionului, împreună cu prietenii, pilotul şi personalul de serviciu. Una din fotografii a fost trimisă subsemnatului.

În această fotografie era afişat primul pasager cu plată, care a călătorit cu avionul înainte de a se deschide, oficial, linia aeriană” (fotografia este cea cu grupul de civili de lângă avion, n.a.).

Şi, astfel, în după-amiaza zilei de 24 iunie 1926, pe Aeroportul Băneasa, în prezenţa familiei regale, a membrilor corpului diplomatic şi a unui numeros public, a fost inaugurată oficial Linia Aeriană Comercială Bucureşti–Galaţi şi Galaţi–Bucureşti, din care a făcut parte (ca pilot pe unul dintre cele nouă avioane) şi pilotul Ion Negreanu.

La ora 17.40, cele nouă avioane de tip D. H. 9 şi-au luat zborul spre Galaţi, având la manșe nouă piloţi, fiecare pilotând câte un avion de linie, de pasageri.

Aceştia au fost: locotenenţii Oprişan, Opriş şi Rosmeteniuc, subofiţerii Onose, Perial, Constantinescu, Hagi Etem Ahmet, Maihal Zeidel şi plutonierul major Ion Negreanu. Zborul spre destinaţie nu a fost unul uşor, din cauza faptului că o furtună violentă a pus la grea încercare profesionalismul piloţilor.

După participarea festivă la inaugurarea acestei linii comerciale aeriene, în paralel, plutonierul major Ion Negreanu şi-a continuat activitatea în Aviaţia Militară, unde s-a remarcat în misiuni pentru care a fost decorat de trei Regi ai României.

Pentru faptele sale eroice, în misiuni militare – dintre care sunt evidenţiate, în mod special, două raiduri aeriene Paris–Bucureşti, dar şi contribuţia la dezvoltarea Aviaţiei Comerciale, lui Ion Negreanu, ajuns la gradul de Locotenent Aviator, i-au fost acordate următoatele medalii şi distincţii:

• MEDALIA SERVICIUL CREDINCIOS, Clasa a II-a – Domnului Sergent Instructor NEGREANU ION, din Grupul 1 Aviaţie Recunoaştere, semnată de FERDINAND – REGE AL ROMÂNIEI, Bucureşti, 13 noiembrie 1924;
• CRUCEA SERVICIUL CREDINCIOS, Clasa a II-a, Domnului Plutonier Major NEGREANU ION, de la Serviciul Naţional de Navigaţie Aeriană, semnată de MIHAI I – REGE AL ROMÂNIEI şi de Ministrul Afacerilor Externe, I. G, Duca, Bucureşti, 5 mai 1928;
• CRUCEA DE AUR A ORDINULUI VIRTUTEA AERONAUTICĂ, se acordă Ofiţerului de Echipaj NEGREANU ION, Clasa a II-a, de la Flotila Aviaţie de Luptă, semnată de CAROL al II-lea – REGE AL ROMÂNIEI, Bucureşti, 26 iunie 1935;
• BREVET MILITAIRE DE PILOTE DꞌAVION „HONORISE CAUSA”, Ofiţerului de Echipaj NEGREANU ION, semnat de Ministrul Republicii Franceze, Paris, 26 noiembrie 1938;
• BREVET pentru MEDALIA CENTENARULUI REGELUI CAROL I – s-a conferit Domnului NEGREANU ION, Locotenent Aviator în Flotila Bombardament, semnat de Ministrul Afacerilor Străine, publicat în Monitorul Oficial nr. 106 din 9 mai 1939;
• ORDINUL VIRTUTEA AERONAUTICĂ, Clasa CRUCEA DE AUR, cu UNA BARETĂ, se acordă Ofiţerului de Echipaj NEGREANU IOAN, din Flotila I Bombardament, pilot de război format, instructor de zbor pe toate avioanele de bombardament.

În toată această perioadă, Locotenentul Aviator ION NEGREANU a locuit în Bucureşti şi, apoi, în Braşov, iar, în ultima perioadă a vieţii sale, în comuna Apele Vii, din judeţul Dolj, unde a fost şi înmormântat, în ziua de 20 iunie 1980, laolaltă cu o parte din medaliile sale, de către fiica sa adoptivă, poeta craioveană Doina (Negreanu) Bonescu.