În această perioadă sumbră, pe care o traversăm, în care un virus rebel ne-a bulversat vieţile şi conştiinţele, frica unora de boală este atât de mare încât, dacă ar putea, s-ar feri şi de propria umbră, pentru că, nu-i aşa(?), niciodată nu ştii ce-ţi aduce clipa, dar ziua de mâine!...
Să te ferească Sfântul să tuşeşti, pe stradă, sau în vreun magazin, în această perioadă, că toţi ochii celor dimprejur se focalizează pe tine şi conchid, imediat, că ai Coronavirus!
Să te ferească Sfântul să ai vreo laringită şi să vorbeşti răguşit, că nu mai merge gluma cu... am văzut ursuꞌ în pielea goală!, eşti clar trecut în categoria suspecţilor de Coronavirus, pentru că asta e obsesia vieţii pentru contemporanii tăi: să se ferească de cei care prezintă simptome cât de mărunte, de răceală, sau de strănut, pentru că sunt potenţiali muribunzi!...
După restricţiile impuse de ordonanţele de urgenţă, din cauza pandemiei de Coronavirus, eu cred că noi toţi mai avem drepturile fundamentale de a tuşi şi de a strănuta, fără să fim arătaţi cu degetul pe stradă şi să fim priviţi, de ceilalţi, ca nişte ciumaţi!
Nu se sfârşeşte lumea aici: cine are zile, va trece şi peste această încercare, cine, nu, înseamnă că a ajuns la capătul drumului. Dar s-a ajuns prea departe cu frica: unii chiar se sperie, ca şi caii, de propria flatulenţă!...
