Doina Bonescu și a doua Natură a sa, Poezia

Se poate spune că, după Iubire, Poezia este a doua Natură a Omului. Punctul de plecare, în genere, al celui care simte nevoia să se exprime prin Poezie, sunt propriile trăiri, propriile așteptări sau visuri în viața în care s-a trezit, prin naștere. Dar Poezia are exigențele ei. De aici încolo intervine nivelul de receptare al lumii pe care îl are creatorul de Poezie și capacitatea lui de a transmite, prin înlănțuirea de litere și cuvinte, fiorul inefabil și unic care poate fi simțit, empatic, de către cititor.

Poezia Doinei Bonescu se înscrie în lirica nostalgică a vremurilor apuse, în amintirea unei tinereți trăite intens și cu o mare apetență pentru introspecție, care să o conducă la înțelegerea tainelor Lumii. Fiorul liric se întrepătrunde, adeseori, cu jocul fonic al unui poem cântat, punând accent și pe valoarea simbolică a cuvintelor. În acest fel, Poezia sa generează o multitudine de semnificații.

Relativ de curând, Doina Bonescu a pășit, cu o oarecare sfioșenie, și pe tărâmul genului epic, narând, ca și în Poezie, despre frânturi de realitate trăită cu intensitatea omului sensibil, care nu trece nepăsător prin lume. Textele sale epice nu sunt prea departe de trăirile poetice, unele dintre ele putând fi considerate chiar poeme în proză.

Sunt genul de aşa-numite tablete literare în care narațiunea descriptivă și psihanalitică a autoarei reușește să atragă atenția prin relevarea unor semnificații finale, ca niște concluzii, uneori, moralizatoare, în legătură cu modul firesc și creștinesc, până la urmă, bazat pe iubirea aproapelui, în care omul ar trebui să treacă prin viață. A nu se înțelege că este o proză al cărui mesaj clar este morala creștină, ci faptul că trăirile sale sunt trecute prin filtrul înțelegerii lucrurilor de către omul care respectă convingerile celorlalți, așa cum își respectă propriile convingeri.

Ca totdeauna, prin acumularea de semnificații și trăiri personale, literatura creează o suprasemnificare ce transcede limitele limbajului, pentru că ea reușește să transmită ceva diferit ca percepție individuală, lucrurilor și faptelor realității brute, prin înscrierea limbajului într-o gamă superioară de transmitere a emoțiilor.

Toate aceste performanțe de receptare a semnalelor transmise de inefabilul lumii în care trăim, o situează pe Doina Bonescu în rândul scriitorilor care au abilitatea de a capta frumosul existențial  și a-l transpune în mesaje de un lirism tulburător.