Este foarte greu să faci diferenţa dintre bine şi rău, dintre meditaţie şi depresie - limita dintre acestea este foarte sensibilă, iar acurateţea de care trebuie să dai dovadă pentru a aprecia limita de demarcaţie este maximă, uneori, chiar imposibilă.
Am văzut, în ultima vreme, oameni distruşi de întâmplările nefericite din viaţa lor, oameni care nu-şi pot gestiona crizele existenţiale şi clachează.Îi vezi în stare de şoc, mişcându-se, de colo-colo, ca nişte păpuşi teleghidate de o forţă exterioară lor, pe care nu o pot controla. Oameni din care a rămas doar învelişul, în timp ce miezul este compromis şi nu mai poate asigura funcţionarea întregului.
Sigur că, pentru mulţi dintre aceşti oameni, există căi de revenire, prin regăsirea Sinelui şi tratament medicamentos, dar sunt şi unii mai puţin norocoşi, cărora, parcă, li s-a şters placa de bază,devenind netedă şi nefolositoare, ca un câmp arid, cât vezi cu ochii...
Este foarte uşor să-i judeci pe cei ajunşi în această situaţie, dar trebuie ştiut că depresia este, în primul rând, rezultatul unei reacţii chimice, în creier, care duce la scăderea dramatică, sau chiar dispariţia serotoninei – numit şi hormonul fericirii, iar, de aici încolo, totul este posibil.
Deci, până şi fericirea depinde de o reacţie chimică, la fel ca întâlnirea dintre doi oameni care, după ce se văd, simt fluturi în stomac, se îndrăgostesc şi vor să fie împreună!...
Ne convine sau nu, Fericirea şi Nefericirea – aceste două concepte existenţiale abstracte, indispensabile omului (nu ştim, cumva, dacă nu şi animalelor!), ne jalonează destinele şi ni le fac mai bune sau mai rele, depinde de linia de demarcaţie pe care calci şi care este, cu siguranţă, hotărâtoare pentru periplurilenoastre pământeşti.
Şi să nu credeţi că, dacă rostiţi, zilnic, rugăciunea Tatăl nostru!..., Dumnezeu vă va asigura o viaţă bună şi fericită!
Atunci când spuneţi...Facă-se voia Ta/Aşa în cer, precum şi pe pământ!, nu ştiţi niciodată care este voia Lui Dumnezeu în legătură cu voi!...
