La fiecare termen din Dosarul Dezafilierii Craiovei, pe lângă sceneta de rigoare, de la tribunal, conducerea FRF îşi intră şi ea în rol. Se opreşte din numărat juniori sărind gardul şi se apucă de vândut chibrituri trecătorilor. Altfel cum ar putea strânge 220 de milioane de euro, despăgubiri?
FR de Flămânzi, 1907
„FRF este o organizaţie nonprofit, o sumă de membri, de cluburi şi asociaţii judeţene de fotbal”, a adăugat Burleanu, citat de Agerpres. Trecute sunt vremurile când decreta că a scăpat Federaţia de „căpuşe” şi a repus-o pe profit. Acum pledează sărăcie temporară.
E drept, organizaţiile nonprofit beneficiază de diverse facilităţi fiscale. Dar, dacă desfăşoară şi activităţi economice (vând bilete, tricouri, percep chirie pentru baze sportive), şi înregistrează profit, plătesc impozit pentru el, ca orice SRL. În vara trecută, la Digi24, Burleanu se plângea că n-are un „salariu competitiv”, deşi conduce o instituţie „stabilă financiar”, cu un buget anual de 20-25 de milioane de euro. După primul verdict în Dosarul Craiova, a avut revelaţia contrară, că gestionează polul foametei. „Întreg fotbalul românesc nu are o asemenea valoare”, a comentat şeful FRF.
Burleanu şi Sandu, fraţi de speţă
Nu banii sunt marea miză a procesului, ci recunoaşterea în instanţă a unui abuz. Înainte de a cântări deciziile judecătorilor, Burleanu ar trebui să evalueze, cu acelaşi ochi critic, şi deciziile predecesorilor de la Casa Fotbalului. Dar nu, nimic, nicio indignare. S-a fosilizat conflictul. Cele două tabere au descoperit că au încă un duşman comun, pe lângă regulament: justiţia. O vreme, Burleanu nu-l va mai trimite pe fostul şef al Federaţiei la Moş Crăciun, după rente, sau la coadă la DNA. Are altă temă pe care să ... Citeste continuarea pe blogsport.gsp.ro/andries - CLICK AICI
