Am aflat şi, apoi, am văzut la televizor că, mergând prin centrul oraşului Oradea, în campanie electorală, Dan Barna, liderul USR, nu l-a recunoscut pe fostul antrenor al Echipei Naţionale de Fotbal a României, Emerick Jenei şi l-a tratat ca pe un bătrânel oarecare, puţin senil şi zâmbitor, din motive de Parkinson...
După ce membrii staff-ului său i-au spus cine este bătrânelul cu pricina, Dan Barna s-a îmbujorat ca fata mare la măritat şi i-a cerut scuze antrenorului Jenei.
Nu zic că este obligatoriu să-i cunoşti pe toţi fotbaliştii şi antrenorii din România – nici eu nu îi cunosc prea bine, pentru că sunt mai puţin interesat de fotbal, dar diferenţa dintre mine şi Barna este că eu nu candidez la Preşedinţie...
În cazul său, când eşti un politician în campanie electorală şi mergi prin ţară pentru a-i convinge pe oameni să te voteze, trebuie să cam cunoşti personalităţile locale, oriunde te duci, altfel ajungi în situaţii jenante şi la un deficit de imagine publică.
Cu această candidatură la Preşedinţia României, Dan Barna îşi joacă, definitiv, soarta politică, pentru că, în caz de eşec, din spate,vin tareNicuşor Dan– cel căruia Barna i-a tras partidul de sub picioare, şi franţuzoaica hotărâtă Clotilde Armand, care vrea să se aleagă cu ceva din implicarea în politica românească.
Cred că Dan Barna– având în vedere şi explicaţiile pe care trebuie să le dea în legătură cu posibila fraudare de fonduri europene, dezvăluită de Rise Project, ar trebui să stea cu valiza pregătită pentru retragere – tocmai el care perora pe tema fără penali şi corupţi în politică, iar cei care au votat USR îl considerau mai presus de orice bănuială.
