În ciuda stângăciilor evidente şi ale politicii de tip feudal dusă de PSD, prin reprezentanţii săi locali, Craiova se vrea un oraş modern. Şi este, oarecum, dacă luăm în calcul faptul că, pe străzi, circulă multe maşini vechi aduse din Occident şi mai toată lumea are telefoane mobile... Dar, de fapt, toate acestea nu ţin de modernism, ci de evoluţia tehnico-ştiinţifică firească a societăţii umane, de care ne agăţăm şi noi, ca simpli consumatori, şi nu cu vreun merit.
Craiova se mai vrea şi un oraş cosmopolit: mergem pe stradă şi, de multe ori, nu înţelegem în ce limbă vorbesc cei care trec pe lângă noi... În oraş, funcţionează asociaţii francofone, suntem, în aceeaşi măsură, francofili, englezofili, americanofili, iar de cât de rusofili eram până în 1990, nu vrea nimeni să-şi mai amintească... Apoi, minorităţile etnice care trăiesc în Craiova au şi ele farmecul şi coloratura lor, uneori mult prea monocromă, sfidând diversitatea...
Dar dorinţa multora dintre noi de a trăi într-o urbe modernă se împotmoleşte în tot felul de probleme:
maşinile de salubritate circulă prin oraş cu remorcile desfăcute – să se aerisească şi să simtă craioveanul fineţea olfactivă a gunoaielor în descompunere;
WC-urile publice sunt foarte rare, punând, adeseori, oamenii în situaţii dificile şi penibile, atunci când nevoile fiziologice nu mai au răbdare;
în miezul verii, ţăşnitorile cu apă potabilă sunt extrem de rare, sau nu funcţionează;
în perioadele caniculare, spaţiile verzi (cu mici excepţii) sunt lăsate să se usuce până la autoaprindere; autoturismele parcate pe trotuarele pietonale nu prea sunt deranjate de autorităţile responsabile;
şi nu în ultimul rând, deşi normele europene ne obligă la o anumită decenţă, înmormântările se fac, în continuare, cu mortul la vedere, dezvelit, în miez de vară, asistat de muşte şi mirosuri...
În oraşul în care, în conversaţiile cotidiene, pe stradă, Băga-mi-aş p..a! ţine loc de virgulă, modernismul şi cosmopolitismul pe care le afişăm sunt doar forme fără fond...
