„Celebritatea străzilor Craiovei”, de Elena Buţu

Cartea este rezultatul unei munci de documentare de peste zece ani şi a fost editată în regia autoarei, care spune că nu a găsit înţelegere şi posibilităţi de finanţare la nici o instituţie din Craiova care au prevăzute, ca obiecte de activitate, printre altele, şi sprijinirea Culturii.

Prefaţa volumului este edificatoare cu privire la scopul şi rolul acestei lucrări-document, din care cinci exemplare au fost deja achiziţionate de Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, din Craiova.

„CUVÂNTUL MEU,                                        

Craiova este municipiu și reședință a județului Dolj  și este formată din localitățile: Craiova, Făcăi, Mofleni, Popoveni, Șimnicu de Jos și din satele Cernele, Cernelele de Sus, Izvorul Rece și Rovine.  Are o populație de 293.567 locuitori (2012), în scădere față de recensămintele anterioare.

Originea numelui său plutește în legendă, existând și în prezent păreri contradictorii: pe de o parte, unii susţin că ar proveni de la slavonescul „kralj” (rege, crai), pe de altă parte, că ar proveni de la Craiul Ioniță Caloian, mezinul fraților Petru și Ioan Asan, care, pentru un timp, a ajuns împărat al imperiului vlaho-bulgar.

Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul", sau "Caloianul", și-ar avea originile în această perioadă.

„Craiova” mai poate însemna ținut, țară, națiune , de la slavii care au numit populația latino-română, din cetatea naturală a Craiovei – națiunea, sau ținutul.

După cronica grecească a lui Nicetas Choniates Akominatos, craiul a fost nevoit să se refugieze, pentru o perioadă, la nord de Dunăre, unde a devenit ”domn peste niște vlahi din neamul lui”, iar Craiova devenea capitala noii formațiuni întemeiată de el. Această teorie este susținută de cercetători, ca Oghină și Candea, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița, în care s-ar fi înecat fiica sa.

B.P. Haşdeu fixează originile numelui în perioada cneazului Ioan, care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți, cnezat asimilat, apoi, voievodatului lui Litovoi.

Sub acest nume, Craiova, așezarea apare, mai întâi, în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi, la 1 iunie 1475, într-un hrisov de danie al lui Laiotă Basarab Voievod, domnul Ţării Românești (1473-1477), în care se amintește despre jupân Neagoe de la Craiova. 

De fapt, orașul Craiova de azi se află pe ruinele vechii așezări geto-dacice, Pelendava, datând din perioada 400-350 î.Ch. și a fost atestată documentar, pentru prima oară, pe Tabula Peutingeriana, o hartă, probabil, din anul 225 d.H.

La sfârșitul sec. al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moșia puternicilor boieri Craiovești, iar în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, apare ca Marea Bănie de Craiova. Într-un timp relativ scurt, ea a devenit cea de-a doua instituție politică importantă, după domnia țării.

La începuturile sale, era o instituție locală, sătească, derivată din obștea teritorială. Abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se folosește pentru Craiova, frecvent, denumirea de oraș.

În anul 1968, orașul Craiova a fost declarat municipiu.

Nu voi reda și alte fragmente din ceea ce a însemnat istoria zbuciumată a orașului Craiova, ci, privind retrospectiv, trecutul său poate fi perceput ca o enciclopedie, sau ca un uriaș muzeu universal, deschis permanent, tuturor, în care viața locuitorilor s-a derulat fără respectarea prea multor reguli. Ulterior, în virtutea unor legi deja consfințite, creîndu-se obligația de a fi respectate, s-au impus, totuși,  unele reguli care, și de această dată, au fost respectate de unii și ignorate de alții. Cert este că, ”sistematizarea”, prevăzută într-o lege a timpului, modificată și adăugită permanent (Legea nr. 58, Emitor: MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ a Republicii Socialiste România, la data 01/11/1974, publicată în Buletinul Oficial nr. 135 din 01/11/1974)  și, ulterior, cutremurul catastrofal din 4 martie 1977, au dus la pierderea unei părți însemnate din trecutul tumultuos al orașului Craiova.

Intrată în programul de sistematizare și, deci, de modernizare, Craiova - vechi târg - își schimbă repede fața și se extinde, mai ales după 1989.

Vorbind despre trecut, o revitalizare a lui s-a făcut atunci când străzilor și instituțiilor din oraș li s-au atribuit numele unor personalități, dintre care unele de talie universală, născute în Craiova, sau, prin activitatea lor, au avut legătură cu orașul Craiova.

Pentru că n-ar avea vreo importanță, n-am cercetat și nu cunosc de ce anume a ținut cont municipalitatea la atribuirea numelor străzilor și nici de ce au fost schimbate unele denumiri (unele se justifică în funcție de epoca istorică, altele nu), cert este că, prin denumirile ce le au, la această dată (2017), toate inserate în această lucrare, alcătuiesc o enciclopedie valoroasă și definesc respectul nostru față de înaintași.

Ce a ieșit în urma „botezului străzilor” Craiovei se găseşte bine redat în prezenta lucrare.

Pentru că am vrut să ofer date prețioase despre fiecare NUME al străzilor Craiovei, am cules informații, le-am filtrat, le-am comparat, am așteptat confirmări și, într-un final, am reușit să realizez un monument grandios, decorat cu stil, cu imagini și informații de interes general. El va rămâne veşnic aprins și va lumina, permanent, generațiile următoare.

Aici nu veți afla despre datarea unei străzi, nici despre topografia ei, în cadrul orașului, nici despre lungimea în km, despre aspectul actual, sau ce instituții importante se află, în prezent, pe o stradă sau alta etc., ci se găsesc informații legate strict de nume, din toate domeniile - istorie, literatură, astronomie, medicină, fizică, geografie, botanică, zoologie, chimie, meteorologie, cercetare, cinematografie, știință şi tehnică, învățământ, ocupații tradiționale, artă, armată, politică etc.).

Se simțea nevoia editării unei astfel de lucrări, având în vedere că în Nomenclatorul Străzilor Municipiului Craiova, la data de 30 aprilie 2013, semnat de Primar Lia Olguța VASILESCU, pentru Arh. Șef,  Elena RIZA și întocmit de Consilier Daniela NADOLU, erau înregistrate: 229 alei, 9 bulevarde, 5 căi, 2 prelungiri, 5 piețe, 2 șosele și 596 străzi, iar în cel eliberat la 29 martie 2017, semnat de Arh. Șef Gabriela Miereanu, Șef Serviciu  DIRECŢIA URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI, Stela Mihaela ENE și întocmit de Consilier Daniela NADOLU, sunt înregistrate: 277 alei, 9 bulevarde, 5 căi, 2 prelungiri, 17 piețe, 2 șosele, 631 străzi și tot atâtea denumiri, dovadă certă a extinderii și dezvoltării, „de ultimă oră”, a orașului Craiova.

Precizez că nu am scris chiar tot din ce s-ar fi putut spune despre numele fiecărei străzi. Poate, prin unele „locuri” nebănuite, la care nu am avut acces, se vor mai afla și alte date, iar aici se cuvine să dau, totuși, unele explicații în plus. Documentariștii tuturor timpurilor, confruntându-se cu aceste situații, vor fi de acord cu mine. Astfel, în unele documente am întâlnit date prezentate ca fiind reale, în altele, despre același eveniment sau despre aceeași persoană, am întâlnit altele, diferite, tot ca fiind reale. Au fost situații când aceleași date au fost schimbate de unii autori, cu bună știință, numai din dorința de a părea originali. Cert este că, după ce am înțeles ce se întâmplă (fiind vorba de ani de naștere sau deces, ori localități etc., date, oricum, destul de vechi, pentru care nu mai există acte originale pentru comparare), am folosit expresia „din unele surse, este anul X, din altele, este anul Y”, oferind, astfel, ambele date, sau semnul ,,/”care, sper să nu deranjeze pe nimeni. Am întâlnit situații când, în cadrul aceluiași document, datele căutate să fie unele, la început și altele, spre sfârșit, caz în care a trebuit să recurg la altă sursă de documentare, mai credibilă.

Unii cititori/cercetători vor afirma că unele nume de străzi sunt scrise greșit. Fac precizarea că, într-adevăr, sunt câteva dintre acestea scrise greșit, pentru că așa au fost înregistrate la Serviciul de Nomenclatură Stradală, din cadrul Primăriei Craiova și așa se vor regăsi și pe actele celor ce locuiesc pe aceste străzi. Pentru aceasta, la sfârșitul lucrării, am atașat confirmarea datată, semnată, ștampilată de Primăria Craiova.

De asemenea, cu privire la evenimentele istorice, țin să fac și aici o mențiune foarte importantă: adevărul istoric nu poate fi cunoscut pe de-a-ntregul decât după multe zeci de ani de la producerea lui și, în această situație, datele inserate, de mine, acolo unde a fost necesar, sunt așa cum le-am găsit în momentul documentării (2007-2017). Peste ani, este posibil ca ele să difere de ceea ce am consemnat aici.

După publicarea acestei lucrări, se vor găsi persoane care vor spune că este inutilă, pentru că, azi, primă parte a secolului al XXI - lea, ele consumă informație din mediul virtual, fără a mai păstra amintiri ale faptelor sau trăirilor, ale oamenilor sau renumelor acestora, aflându-se la un clik distanță, și au dreptate (momentan). De pe un calculator, laptop sau dispozitiv mobil, oriunde s-ar afla, aceleași persoane vor putea accesa orice, în această eră virtuală și e bine, dar la fel de bine ar fi dacă s-ar gândi că, într-o zi, când vor vrea să găsească, în acest mediu, o informație, dispozitivul electronic să nu mai funcționeze. În plus, s-ar putea ca pentru acest „cloud”, cum ar zice englezul, să se plătească furnizorului un abonament lunar, costisitor. Pe de altă parte, apare o firească întrebare: se va putea miza pe stabilitatea acestui sistem virtual? Cât timp? Acum e imens și e de mare importanță, dar el ar putea avea și limite. Dacă, la un moment dat, totul va dispărea?

De aceea, spun: el nu va înlocui complet niciodată "proprietatea" şi "controlul" pe care le oferă informațiile afișate pe suport de hârtie. Și chiar dacă, încet, încet, omenirea va deveni dependentă de avangarda tehnologică, totuși, n-ar fi niciun impediment să se meargă în paralel și ar fi ca atunci când pornești la un drum lung, cu o poliță de asigurare.

Iată un motiv bine întemeiat de a da importanța cuvenită acestei lucrări, care nu trebuie tratată ca o lucrare de creație literară, ci ca una strict documentară, sperând să fie un mijloc util de informare pentru ”mari” și ”mici”, din multe generații de-aici încolo”.

Elena BUȚU