Sărbătoarea Botezului Domnului (Boboteaza) a fost instituită în amintirea botezului primit de Hristos de la Sfântul Ioan Botezătorul în apa Iordanului și este prăznuită, potrivit calendarului ortodox, la 6 ianuarie. Se mai numește Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi s-a arătat Mântuitorul, care stătuse până atunci necunoscut, a ieșit pentru prima dată în lume, fiind mărturisit ca Mesia.
BOBOTEAZA, Botezul Domnului în Iordan, are o dublă semnificație: pe de o parte, prin cufundarea în apele Iordanului, Iisus Hristos sfințește firea apelor, pregătind oarecum botezul creștin; pe de altă parte, în această zi, Sfânta Treime s-a arătat pentru prima dată: Dumnezeu Tatăl, prin glasul care zice: "Acesta este Fiul Meu iubit întru care am binevoit", Duhul Sfânt în chip simbolic de porumbel, care odihnește peste Hristos, și Mântuitorul botezat de Ioan în apa Iordanului.
Începutul acestei sărbători datează cel puțin din secolul al III-lea, de când avem mențiuni despre existența ei, fiind atestată pentru prima dată în Alexandria, de Clement Alexandrinul. "Constituțiile Apostolice" o menționează printre primele sărbători creștine. O altă scriere, "Testamentum Domini" (sec. IV) o amintește ca singura sărbătoare existentă, alături de Nașterea și de Învierea Domnului. Din secolul al IV-lea înainte, avem mărturii numeroase despre Bobotează, din predicile celebre ținute de Părinții Bisericii. În Apus nu avem dovezi despre existența ei înainte de secolul al IV-lea.
Ca și alte sărbători împărătești, Botezul Domnului era prăznuit întotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, împărații Honorius și Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul solemn al catehumenilor (cei care doreau să devină creștini), care voiau să imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan. Cum botezul era numit în vechime "luminare", sărbătoarea Bobotezei a mai primit numele de "sărbătoarea luminilor" sau "a luminării", rămasă până astăzi în cărțile ortodoxe de slujbă. În aceeași zi se săvârșeau Ceasurile Mari sau Împărătești, la care asistau împărații bizantini și demnitarii lor.
La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Nașterii, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetățile de scaun ale Țărilor Românești, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfințirea Agheasmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul țării, în prezența domnitorului și a curții.
Obiceiuri de Bobotează
Boboteaza are, pe lângă înțelesurile creștine, trăsături de mare sărbătoare populară. În ziua Bobotezei, predomină practicile de purificare prin stropire cu Agheasmă Mare și de botezare a credincioșilor, la care poporul a adăugat rituri de alungare a spiritelor malefice: spălatul sau scufundarea în apa râurilor și lacurilor, împușcăturile, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor și gospodăriilor.
De asemenea, Boboteaza include motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindă, se fac farmece și descântece, se află ursitul, se fac previziuni astronomice pentru anul ce vine și pentru holde.
De Bobotează se crede că se deschide cerul și animalele vorbesc și că oamenii, în ofensiva împotriva spiritelor rele, sunt ajutați de lupi, singurii care văd aceste spirite, le aleargă și le sfâșie cu dinții.
Tot în această zi are loc Chiraleisa, obicei de purificare a spațiului și de invocare a rodului bogat, organizat de copii după modelul colindelor. În ajun sau chiar de Bobotează, mici grupuri de băieți intră în curțile oamenilor și înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fân, sunând din clopoței și tălăngi, rostind în cor: "Chiraleisa, /spic de grâu /până-n brâu, /roade bune, /mană-n grâne!". Colindătorii poartă la căciuli busuioc, brad, vâsc, salcie, plante cu multiple semnificații. În alte zone, copiii poartă colaci și lumini aprinse în mâini, ocolesc casele de trei ori, cerându-i lui Alexie, răspunzător cu încălzirea timpului în luna martie, grâne bogate în noul an.
Superstiţii de Bobotează
În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, de Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sunt sfinţite. Superstiţia cel mai des întâlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un fir roşu de mătase şi o un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care ce vor căsători. Fetele care cad pe gheaţă de Bobotează se crede că sigur se vor mărita în acel an. Tradiţia populară mai spune că Ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă.
