Pensia mică şi traiul greu îi împing pe bătrânii de la sate, oameni muncitori de altfel, să vină zi de zi la piaţă, în Craiova, cu verdeţurile crescute în propriile grădini, ori cu ouăle găinilor din bătătură. Doar, doar or mai reuşi să strângă un leuţ pentru a-şi trăi în tihnă bătrâneţile. Pentru ei nu e loc la tarabă. Costă mult pentru buzunarele lor. Aşa că îşi vând produsele lângă halele din pieţe, la măsuţe impovizate din navete de plastic, ori cutii de carton.
E scump să vindem la tarabă pentru că masa este 12 lei şi trebuie să avem mai multă marfă. Nu ne permitem. Plătim şi aici o taxă de trei, patru lei pe zi. Ne-a spus o bătrânică pe care am întâlnit-o într-una dintre pieţele craiovene
Pentru mulţi dintre ei, vânzarea în pieţe este singurul mod de a se întreţine.
Nu avem pensii şi dacă avem sunt mici, de 350 lei. Banii nu ne ajung, mai ales că ne întreţinem singuri. Avem copiii plecaţi în străinătate. Muncesc acolo şi abia se întreţin şi ei. Spune o altă bătrânică
Oamenii vin în Craiova şi de la zeci de kilometri depărtare, iar uneori se întorc acasă fără niciun leu: “Facem naveta, care este foarte scumpă. Plătim 10 lei pe zi pentru a ajunge în oraş. Vindem, ce putem, urzici, leurdă, busuioc, pe care cu greu le procurăm, să ne câştigăm traiul. De multe ori negociem preţul astfel încât să nu ne întoarcem cu ele acasă. Venim de dimineaţa şi plecăm seara. Câştigăm cel mult 50-60 lei pe zi”.
Unii dintre bătrânii care vând în pieţe au şi alte neajunsuri. Poliţia Locală îi goneşte din pieţe.
Stau câte 6 ore pe zi pentru a câştiga 20-30 lei, din care trebuie să plătesc transportul şi cu toate astea nu suntem lăsaţi să ne câştigăm pâinea. Se plânge o doljeancă din Gherceşti
Un bărbat din Ciutura o completează: “Ne alungă şi ne confiscă marfa dacă nu avem toate actele în regulă.”
Cei care nu vin până în Craiova îşi vând produsele la marginea drumului. Aşa se întâmplă, de exemplu, la Teasc. Acolo, deşi oamenii sunt cunoscuţi pentru că se ocupă cu grădinăritul, cei mai mulţi având solarii, Primăria nu a amenajat o piaţă de desfacere. Aşa că oamenii au improvizat o mică piaţă, la marginea drumului. La fel se întâmplă şi în alte sate din Dolj.
Avem clienţi fideli. Oamenii ne cunosc produsele, ştiu că sunt sănătoase şi vin din Craiova să cumpere de la noi. În piaţă e greu să vinzi. Sunt costuri mai mari, plus că mai sunt şi cei care aduc legume din import, iar în piaţă nu tot omul ştie ce e crescut în grădină şi ce nu. Spune o doljeancă
Material realizat:
Mirela Rădoi, Beatrice Stana, Mihaela Trăilă, Anamaria Popescu
