Amintiri de decembrie (V)

În perioada 22-30 decembrie 1989, într-una din seri, parcă pentru a spori angoasa populaţiei, Televiziunea Română a difuzat filmul american Locotenentul Bullit, care îl are, în rolul principal, pe celebrul şi excepţionalul actor Steve McQuen, astfel că afară se auzeau răpăiturile mitralierelor, sau simulatoarele, cum au zis unii – dar nu puteau fi numai simulatoare, pentru că acelea nu împuşcă oameni, iar în film, la fel, se trăgea „la greu”...

Teama era mare, pentru că, pe atunci, nu existau interfoane la scări, putea intra oricine în bloc şi era posibil să te trezeşti cu oameni înarmaţi care spărgeau uşa, intrau peste tine în casă şi soarta îţi era pecetluită. De aceea, se formaseră, prin rotaţie, grupuri de câte doi bărbaţi, dintre vecini, care, noaptea, păzeau intrările în scările blocurilor.

Am văzut trasoare pe cer şi atmosfera de nesiguranţă, starea efectivă de război te făcea să-ţi pui întrebarea dacă mai ai viitor, sau totul se sfârşeşte, pentru tine, în acele zile?

Blindatele militare şi tancul, care a fost parcat, pentru mai multe zile, în spatele Prefecturii Dolj, lângă English Park, creau o atmosferă de tensiune şi teama că lucrurile se pot înrăutăţi.

Totuşi, în acea atmosferă, oamenii mergeau pe stradă, îşi vedeau de ale lor, cu impresia că focul mitralierelor sau împuşcăturile răzleţe care se auzeau erau ireale şi nu îi pot afecta...

Este un gen de siguranţă inconştientă a Fiinţei care crede că nu se poate termina totul acolo şi că lor nu li poate întâmpla ce li se întâmplă altora...

Şi a trecut Revoluţia, despre care am aflat apoi că, de fapt, a fost Lovitură de Stat, iar acum, după 30 de ani, ne aflăm în punctul acesta în care unii sunt mulţumiţi, alţii nu sunt mulţumiţi de evoluţia politicii româneşti care ne-a afectat, tuturor, destinele, ca români.