Aruncatul gunoaielor pe domeniul public şi, mai ales, pe spaţiile verzi, ţine de cei şapte ani de-acasă, pe care se dovedeşte că mulţi dintre conaţionalii noştri nu îi au. Iar când această meteahnă este întâlnită şi la unii edili locali, atunci este clar că ne aflăm în plină pandemie de proastă-creştere şi bătaie de joc faţă de natură şi faţă de semeni!
În urmă cu vreo două zile, primarul comunei gorjene Fărcăşeşti a dat dispoziţie unui angajat al primăriei ca molozul rezultat în urma unor amenajări la biserica din localitate – câteva remorci, să fie aruncat în liziera unei păduri, din localitate, acţiunea fiind surprinsă de un consilier local, aflat în trecere pe acolo. Enervat de faptul că fusese prins în flagrant, şoferul-executant, de la primărie, a venit spre consilier, ameninţător, cu un levier în mână, ca să-l intimideze. Scandalul a devenit public, iar Primăria Fărcăşeşti a fost amendată cu suma de 30.000 lei, deşi, conform noilor norme în vigoare, trebuia confiscat şi autocamionul cu care a fost transportat molozul pe spaţiul verde.
Am constatat, de-a lungul timpului, că, indiferent de anii de şcoală – mulţi sau puţini, mârlănia şi proasta-creştere rămân bornele majore în viaţa şi comportamentul unora dintre semeni. Există oameni cu funcţii de decizie care ar trebui să fie un exemplu de corectitudine şi verticalitate pentru cei pe care-i reprezintă, dar, când nu te aştepţi, iese, din ei, la iveală, MÂRLANUL, cu atitudine grobiană şi antisocială.
Primarului din Fărcăşeşti nu i se părea nimic grav că a golit câteva remorci de moloz la marginea pădurii, a declarat că erau... „doar nişte pavele din curta bisericii, care au fost înlocuite(!)”.
Fapta acestui edil rural dovedeşte că am intrat în Uniunea Europeană cu primari ne-europeni, corigenţi în relaţia cu natura şi cu priorităţile secolului XXI, în care ne aflăm.
