Alexandru, sau Sami, cum îi spuneau apropiaţii, locuia în Slatina, strada Garoafelor. O stradă neasfaltată, cum puţine mai sunt în zonă, unde locuiesc alte şapte-opt familii de romi, alături de tot atâtea de români. Cei cu vile-n curte au intrare din cealaltă stradă, asfaltată, ne lămuresc proprietarii din zonă. La câţiva zeci de metri de la intrarea din strada Basarabilor, pe partea stângă, o căsuţă sărăcăcioasă şi rudele adunate în curte şi prin casă, să pregătească totul pentru venirea nepotului acasă, ultima.
„N-a avut nimic, ieri, a fost, am înţeles, la cimitir, la taică-su, a venit acasă, s-au strâns toţi la pomană... A stat mai toată ziua cu tableta-n mână, iar pe seară a plecat prin oraş. Nimeni-nimeni nu s-a gândit la aşa ceva. Când au luat-o aseară pe maică-sa, la morgă, să-l recunoască şi i-au spus în maşină, au terminat-o, nici acum nu-şi revine, nu ştiu ce i-au făcut s-o calmeze, iar acum parcă e pe altă lume“, spun rudele băiatului.
Sami a părut întotdeauana un copil foarte vesel, deşi cu toţii ştiau că avea o legătură specială cu tatăl său. În urmă cu o jumătate de an părintele său s-a stins, în urma unor complicaţii ale diabetului, la nici 41 de ani. În ultima perioadă boala îl pusese la pat, îşi pierduse şi vederea. Băiatul a suportat greu despărţirea, mult timp după înmormântare plecând noaptea în cimitir „să stea de vorbă“.
Cunoscuţii au aprins lumânări
Acasă, să ducă povara alături de mamă, au rămas trei băieţi şi o fată, unul dintre fraţii mai mari ai lui Sami fiind încarcerat pentru furt. „Nici frate-su nu ştie c-a murit ta-su, nu i-au spus. Acum, dacă s-a dat la televiziune, te pomeni c-o fi văzut ceva de Sami, c-a ajuns la penitenciar la Craiova, l-au dus din arest acolo!“, îşi dădeau, la magazinul din colţ, cu părerea vecinele.
Marţea trecută, pentru că nu se mai puteau descurca, a plecat să muncească în străinătate, alături de soţie, celălalt frate mai mare, lăsând în grija mamei sale copilul de câţiva ani. „Ştiţi cum e, se duce capu’, se destramă familia! Băiatu’ ăsta rămăsese acum ăl mai mare, după el mai e ăsta mic (un copil de vreo 7-8 ani – n.r.) şi fata luată de suflet, care cred că are 4-5 ani, au luat-o de mică-mică de tot, cu acte, cu tot, când au auzit că părinţii vor s-o lase“, completează cu crâmpeie din viaţa familiei Gheorghe alte rude.
Băiatul ştia să scrie şi să citească, făcuse câţiva ani de şcoală, dar asta înainte să se întoarcă din Italia. N-a lăsat, însă, niciun bilet. „Ei au plecat cu vreo opt ani în urmă în Italia, ăl mic cred că e născut acolo. Până să plece i-au dus la şcoală, i-au dus şi acolo, după care s-a îmbolnăvit tatăl şi n-a mai putut lucra, aşa că s-au întors. Şi n-a mai fost la şcoală“, vin în continuare lămuriri. „Ce să fi avut, el singur ştie. Am auzit că i-ar fi scris cuiva, pe mess-ul ăla, că se simte aşa, singurel. Şi s-a dus, e vai de sufletul lor! Îi mai ajută rudele, că mătuşa asta a lui, sora lu ta-so, stă în Italia, are casă acolo, dar ar avea nevoie de un ajutor şi de la autorităţi, dacă s-ar putea, că cred că nici foc în casă nu au!“, cer vecinii, care vorbesc despre familie ca fiind una liniştită, care n-a pus probleme nimănui.
Băiatul de 15 ani a fost găsit sâmbătă-seara într-un foişor de pe strada Cazărmii (un loc nu foarte ferit, situat chiar între blocuri), la trei străzi distanţă de locuinţă, spânzurat cu un fular. Medicul de pe ambulanţă a declarat imediat decesul, care, cel mai probabil, survenise cu mai mult de o oră înainte. Poliţiştii, la rândul lor, nu suspectează un omor.
