A fost anulat Festivalul Nunții tradiționale din Galicnik (Macedonia de Nord)

Despre ediţia de anul trecut a acestui festival al tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti din Macedonia, Venera Popescu – deputat din partea Asociaţiei Macedonenilor în Parlamentul României, a spus următoarele:

„Tradițiile și obiceiurile ne diferențiază, ca neam. Ne fac unici. Ne amintesc de străbuni și ne obligă să ducem mai departe, cu demnitate, ceea ce au lăsat. Urmele lor vorbesc şi ne înfioară fiecare părticică din sufletul nostru. În aceste zile, am mers într-un loc de poveste, în care parcă timpul s-a oprit în loc și tradiții și obiceiuri vechi renasc. Nu departe de România, în Macedonia, în fiecare an, în iulie, în apropierea zilei de Sfântu Petru, chiar în mijlocul parcului național Mavrovo, în localitatea Galicnik, are loc un ritual tradițional de nuntă așa cum macedonenii au aflat de la bunici, străbunici, stră-străbunici. Și la care participă și comunitatea macedonenilor din Craiova, și nu numai.

Satul Galicnik. În vârf de munte. La aproximativ 18 kilometri de Mavrovo. Un loc unic, un loc de vis, un sat tradițional. Localitatea este cunoscută, în special, pentru arhitectura ei aparte. Din satul cu 700 de case, de odinioară, au mai rămas puține, iar locuitori, mai deloc. Pe timpul iernii, rămân doar două-trei familii. În fiecare vară, însă, de 46 de ani, aici își dau întâlnire, tacit, cei care au avut sau au o legătură cu acest tărâm, pentru a-și aminti de străbuni, de ceea ce se întâmpla, odată, de pământul sfânt. Merg la cimitir, la biserici, iar apoi iau parte la un ritual atât de drag lor – ritualul de nuntă.

De 46 de ani, acest obicei de nuntă este motivul unuia dintre cele mai frumoase festivaluri ale Europei – „Nunta Tradițională din Galicnik”.

Protagoniștii nunții din acest an au fost Marina Petrovska și Ognen Karadjozovski, doi tineri frumoși care și-au dorit enorm ca nunta lor să fie una tradițională, aparte. Au luptat pentru această șansă alături de alte patru cupluri, însă au fost desemnați câștigători pentru că ei fac tot ce le stă în putință ca satul în care își au rădăcinile străbune să fie păstrat intact, așa cum a fost lăsat de bunici și cunoscut pentru frumusețea lui aparte, în întreaga lume.

12, 13 și 14 iulie 2019. Trei zile pe care acești minunați tineri le vor păstra în memorie, iar modul în care și-au spus jurămintele de iubire, va face înconjurul lumii.

Pe timpuri, în Galicnik, aveau loc cam 35 de nunți în fiecare an, de ziua Sfântului Petru.

Petrecerea de nuntă a Marinei Petrovska și Ognen Karadjozovski a început vineri seara, cu petrecerea mirelui. Este momentul în care se aud, din nou, tobele tradiționale și fluierele din lemn, iar nuntașii se îmbracă în costume populare. Momentul în care au împărtăşit sentimentele care îi leagă, cu mii de oameni veniți din întreaga lume, în acest sătuc părăsit, în restul anului.

Până și președintele Macedoniei, Stevo Pendarovski, a asistat la nunta celor doi tineri.

Ne dorim enorm ca acest ritual de nuntă, Festivalul Nunții Tradiționale din Galicnik, să fie introdus în Patrimoniul imaterial UNESCO. Este impresionant să vezi cum, de aproape cinci decenii, oamenii se întorc la origini, indiferent de locul din lume în care i-a dus viața, în Galicnik, în luna iulie. Costumele tradiționale sunt de o frumusețe aparte, la fel și dansurile tradiționale. Ceea ce se întâmplă în această localitate, timp de câteva zile, este o filă de istorie, trăită și retrăită.

Trei zile de întoarcere la autentic. Trei zile cu muzică tradițională, dansuri specifice zonei și costume populare vechi, scoase din lăzile de zestre. Trei zile în care, o localitate așezată în creierii munților, devine scena unui eveniment real de viață, un eveniment ce aduce bucurie comunității. Și care unește. Și care duce mai departe ceea ce macedonenii au primit moștenire. Și totul se întâmplă ca într-un basm, cu nuntași mergând în șir, pe cărarea de munte pe care încape o persoană. Nimeni nu se grăbește, este, parcă, un jurământ făcut străbunilor, legând frumos trecutul cu prezentul și conturând, încet, viitorul.

Obiceiurile acestui loc minunat sunt surprinzător de asemănătoare cu obiceiurile străvechi, de nuntă, din zona Olteniei.

În timpul ritualului nunții, nu numai în regiunea Galicnikului, dar şi în întreaga Macedonie, mirii își oferă, reciproc, mere – simbol al iubirii şi al fertilității.

Ritualul de nuntă a continuat, sâmbătă, de la apusul soarelui, până nopatea târziu. O succesiune de obiceiuri atât de frumos păstrate! Totul a început la casa mirelui, unde acesta a decorat un steag cu flori, pe care l-a atârnat în partea dreapta a casei familiei sale. Tot în cadrul ritualului, unul dintre nuntași a tras, în văzduh, focuri de armă. Din acest loc, alaiul de nuntă pleacă spre sat, unde mirele și cavalerii de onoare întâmpină muzicanții. S-a oferit rachiu muzicanților și celor prezenți la nuntă, în timp ce mama mirelui oferă, din pocal, pâine de casă. A urmat dansul soacrei (Svekrvino oro), moment în care mama mirelui conduce hora, ca simbol al femeii purtătoare a tradițiilor familiei. Prin acest dans, se predă, practic, responsabilitatea tinerei mirese, norei sale.

În cadrul fiecărui ritual de nuntă, nu lipsește dansul tradițional, în vârfurile degetelor, care dă impresia, celor care îl privesc, că, în orice moment, trupul dansatorilor se ridică de la pământ, un ritual în care spiritul pare că se separă de corp. Cu torțele aprinse, cavalerul de onoare și rudele mirelui pornesc, către casa miresei, să o pețească. Pe drum, li se alătură nuntașii. Lumina torțelor simbolizează alungarea demonilor, care ar putea urmări tânăra pereche. Lumina torțelor a luminat, apoi, calea spre trei fântâni, unde viitoarea mireasă a urmat un ritual simbolic, numit odenje na voda, pentru ultima dată, ca femeie necăsătorită. Rudele și prietenii mirelui conduc, apoi, mireasa în casa părintească, după care se mută la casa mirelui, unde continuă dansul și voia bună.

Şi, ca în orice poveste cu final fericit, petrecerea a continuat duminică dimineața, la răsăritul soarelui. De data aceasta, ritualul începe cu un omagiu adus celor trecuți în lumea celor drepți, moment în care mirii cer, practic, permisiunea de a-și uni destinele și invită spiritele celor trecuți în neființă, la nunta lor. După aceea, se pleacă, în alai, spre casa nașului, pentru a-l invita la nuntă.

Urmează obiceiul bricenje na zetot, când mirele este bărbierit și tuns, moment ce ilustrează transformarea sa, din flăcău, în bărbat. Un grup de tinere cântă, pe tot parcursul acestei ceremonii, un cântec asemănător cu cântecul miresei, din zona Olteniei. În părul său, proaspăt tuns, se pune o monedă ce semnifică aducere de bogăție şi urmași. La fel ca la români, urmează, apoi, cântecul de rămas bun, de la mamă, de la tată. Apoi, mirele, împreună cu nașul și cavalerul său de onoare, înaintează, călare, spre casa miresei, urmați de alaiul de nuntă. La fel ca în basm, mireasa îl așteaptă, pe mire, îmbrăcată în costum popular, împodobită cu aur și argint, pe balconul casei. „Prin acest inel te privesc, primește-mă în inima ta,” spune ea, privind prin inel. Și, ca la orice nuntă tradițională, socrii mici binecuvântează mireasa să îl urmeze și oferă cufărul cu zestre, mirelui. Mireasa este întâmpinată, la casa viitorului soţ, de soacra ei, cu pâine de casă. O înconjoară pe soacră, de trei ori, atingând pâinea, ca semn că va fi supusă bărbatului. Alaiul pornește, apoi, spre biserică, unde are loc ceremonia religioasă a unirii celor doi tineri. După slujbă, mireasa este dusă, din nou, la fântână, ca să umple ulciorul, de data aceasta, în calitate de femeie măritată. Urmează ospățul și petrecerea de nuntă, cu dansuri populare, dansul miresei (Nevestinsko oro), moment în care perechea sărbătorește începutul vieții de cuplu căsătorit”.