Prin Legea 53/2013, ziua de 31 august a fost declarată Ziua Limbii Române, ca sărbătoare naţională, prilej de manifestări culturale şi, mai ales, de întâlniri de suflet pentru scriitori – limba română fiind, pentru ei, materia primă a creaţiei literare.
Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată în 2011, când 166 de parlamentari, din toate grupurile politice, au depus, la Senat, un proiect de lege în care solicitau proclamarea zilei de 31 august, drept Ziua Limbii Române. Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţa din 6 decembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor la 19 februarie 2013. Legea a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu, la 13 martie 2013 şi publicată, în Monitorul Oficial, la 19 martie 2013. Şi, astfel, dincolo de barajele de doctrine politice sau animozităţi personale, s-a ajuns la consensul sărbătoririi limbii în care am rostit primele cuvinte şi prin care am devenit, mai târziu, ceea ce suntem fiecare, acum.
Ziua Limbii Române poate fi sărbătorită de către autorităţile publice din România şi de către reprezentanţele diplomatice din străinătate, inclusiv de Institutele Culturale ale României sau de alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific. De asemenea, legea prevede ca în ziua de 31 august să fie arborat Drapelul României, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot include în cadrul programelor lor manifestările dedicate acestei zile. Legea 53/2013 a fost completată prin legea 290/2013, prin introducerea unui alineat care stipulează că Ministerul Culturii elaborează normele metodologice de punere în aplicare a legii, cu consultarea comisiilor pentru cultură din cele două camere ale Parlamentului.
Sunt prevederile stipulate, sec, de artizanii acestei sărbători, care lasă, astfel, posibilitatea fiecărei instituţii de a sărbători Ziua Limbii Române după cum o... lasă inima şi posibilităţile, dar şi prilejul, pentru fiecare în parte, dintre români, de a conştientiza că, indiferent de greutăţile şi nemulţumirile care ne leagă, aparţinem acestei istorii şi Limbii Române.
Prin limba pe care o vorbeşte, fiecare popor e unic şi irepetabil, la fel ca vibraţia sonoră a cântecului unei păsări, care îşi croieşte drumul prin viaţă într-un fel numai al ei.
