Sponsor oficial al
Marți, într-o conferință de presă în care s-a jucat inclusiv de-a demisia, dacă măsurile pe care le-a gândit nu vor fi întâmpinate cu aplauze, vorbele încruntatul premier al Guvernului României au lovit cu barda în personalul din administrația publică, dar apoi au mângâiat duios cluburile sportive (nu numai de fotbal, ci și din alte ramuri) care activează pe lângă Primării, Consilii Locale, Consilii Județene.
De cele ministeriale (Steaua Armatei, Dinamo, al Internelor) n-a zis nimic, dar dacă nu se va umbla la cele ale Administrației Locale, e clar că nu se va umbla nici la cele ministeriale. Că deocamdată reforma se referă doar la funcționărimea din primării, nu și la uniformele MI sau MAPN.
Concret, Ilie Bolojan a spus că în România momentului actual sunt circa 130.000 de angajați în sistemul public administrativ și că o disponibilizare ”nu cu 45 sau cu 40 de procente, ci doar cu 10 la sută” ar scăpa Statul de povara a circa 13.000 de lefuri, ceea ce, în viziunea ”Reformatorului” de la Palatul Victoria, e important!
În acel moment cineva s-a gândit să pună o întrebare. Anume dacă aceste restructurări bugetare vor viza și cluburile sportive de pe lângă instituțiile Administrației Publice. Premierul (n-au fost publicate încă imagini cu acel moment, ci doar relatări scrise) probabil că s-a încruntat și mai tare, și-a unit sprâncenele și a declarat ritos că ”nu are nicio legătură”!
Chiar n-are? Ba chiar are! Lăsăm celelalte discipline sportive, mai ales cele ”de sală”, adică handbal, volei, baschet. Rămânem doar la fotbal, care cam știm cu ce se mânâncă. La Liga 2 și Liga 3 dai cu tunul ca să găsești o echipă privată, 80 la sută sunt susținute eminamente din bani publici și mai sunt câteva care fac pe privatele, dar au strânse legături cu bugetul de stat.
Avem 22 de divizionare secunde și 96 de cluburi sau asociații în eșalonul trei, adică măcar 100 de echipe hrănite de la Buget. Mai punem aici și câteva cluburi de prim eșalon care au strânse legături cu Statul. Pe piepții tricourilor scrie ba Primăria Cutare, ba Consiliul Local, ba Consiliul Județean, de parcă aceste instituții ar concura, acolo, pe plan local, cu altele de același profil și ar avea nevoie de reclamă.
Eventualii investitori privați sunt priviți cu reticență și sunt lăsați să fie doar sponsori, nu și acționari. Adică aceștia să dea niște bani, dar de decis să decidă tot primarii. Uneori aceste acte de sponsorizare au la bază metoda strâsului cu ușa, asta eufemistic spus, pentru că se poate numi și șantaj. La modul ”băi, privatule, dacă vrei ca firma ta să mai primească niște contracte cu statul, dă și tu niște bani la echipa de fotbal și noi o să-ți mâzgălim un banner la marginea terenului, iar dacă ești cuminte, o să-ți punem logo-ul și pe șort, deasupra de prohab. Nu vrei, treaba ta, să vezi ce controale o să-ți vină pe cap și n-o să mai pupi tu lucrări pe banii publici!”
Cam acesta e sistemul despre care premierul Bolojan spune că ”n-are nicio legătură” cu banii Administrației Publice, pe care dumnealui vrea s-o reformeze.
