Sponsor oficial al
Când te doare ceva, ca să tratezi suferința, trebuie să știi de la ce vine ea.
N-avea cum să nu lase urme recentul 0-3 cu Afumați, și măcar de-ar fi acesta punctul de vârf al crizei în care echipa olteană se zvârcolește de vreo opt-nouă luni.
Cu și fără Dan Vasilică
În discursul său pe 1 octombrie, Adrian Mititelu localizează cauzele rezultatelor slabe în zona pregătirii fizice, sau, mai exact, a lipsei acesteia. O echipă care nu poate să alerge, care a fost obișnuită cu stilul de antrenamente fizice tari practicat de Dan Vasilică și care s-a prăbușit efectiv după plecarea acestuia, în luna martie. Sunt destule argumente în favoarea patronului, de fapt aserțiunea sa e susținută de puhoiul de rezultate negative de-atunci încoace, un veritabil picaj. Oarecum împotriva argumentelor lui Mititelu vine acel meci cu Rapid din ianuarie, 3-4 de la 3-1.. Când te topești de-o asemenea manieră, pe parcursul unui meci în care până la un moment dat jucaseși excepțional, te gândești și la pregătirea fizică, dar mai ales la niște schimbări neinspirate, greșite, care au inversat raportul de forțe din teren.
Alții n-au preparator
Într-adevăr, oltenii n-au arătat grozav din punct de vedere fizic nici în playout-ul primei ligi, în primăvară, și nici acum, în eșalonul secund. Par moi, par vlăguiți, cu două-trei excepții (în fruntea listei ”corespunzătorilor” se situează de la distanță Padula) majoritatea sunt mult sub nivelul anului trecut și sunt dominați în plan fizic de jucători de la Afumați, Focșani, Alba Iulia (în Cupă), le pun probleme niște băieți de la Ungheni sau Dumbrăvița. S-ar putea ca toate echipele amintite să fi auzit de ideea de preparator fizic doar în revistele de specialitate.
6.000 de lei, nu de euro!
Dar jucătorii acelor echipe strâmtorate material au ca principală trăsătură ambiția de a ajunge mai sus. Psihicul lor e ascuțit în direcția evoluției, a creșterii valorice, care să le aducă un cu tot alt soi de venituri decât cele din prezent. Cineva de la una din aceste echipe (nici nu contează care!) mi-a mărturisit ieri, sub anonimat, firește, că la ei cel mai mare salariu de 6.000. Am zis că nu e chiar rău pentru un club fără pretenții de promovare. Abia după aceea a venit precizarea. 6.000 de lei, nu de euro. La FCU, cei mai tineri juniori din lot au măcar triplul acestei sume.
La umbra salariului
Poate că și aici trebuie căutat diagnosticul. Banii mulți înseamnă respect din partea angajatorului, dar uneori în loc să responsabilizeze angajatul, îl aplatizează, îi tocesc ambițiile, îl lasă să se ascundă la umbra unui salariu stufos, o certitudine în raport cu niște prime de joc, care pot veni sau nu, depinde dacă ai câștigat sau nu meciul. Dar salariile generoase pot duce și la o lipsă de chef, induc o stare de blazare, măcar la fel de vizibilă precum deficitul de pregătire fizică.
Doar fizic? Nu și psihic?
Dacă suferința e doar de ordin fizic, atunci restartul trebuie asociat cu revenirea lui Dan Vasilică. A semnat în liga a patra, motivația revenirii la echipa care l-a consacrat ar trebui să surmonteze acel contract iscălit și să vină imediat înapoi. Dar s-ar putea să fie și blocaje psihice, mai greu de tratat decât cele fizice. Mușchii se tonifiază și se refac mai ușor decât mințile blocate, decât ambițiile tocite, decât niște parametri care nu se pot măsura cu acele veste de sub tricouri. Aceste suferințe se văd mai ales în ochii unor oameni care de vreo nouă luni au uitat să privească înainte.
