Domnitorul Barbu Ştirbei s-a născut în august 1799, la Craiova şi a murit la data de 12 aprilie 1869, la Nisa.
A fost Domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849–29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854–25 iunie 1856.
Era descendend direct al lui domnitorului-martir Constantin Brâncoveanu.
Pe tron, s-a dovedit a fi un conducător prudent, activ și bun organizator.
Greutățile pe care le-a avut de înfruntat, erau: întreținerea armatei de ocupație ruso-turce (sarcină rămasă și după Convenția de la Balta Liman, din 1849) și să facă față puterii prea mari avute de comisarii extraordinari.
În 1851, după ce ţara se înglodase în datorii grele, a putut să obțină retragerea ocupanților.
Prin economii și controlul sever al cheltuielilor, a reușit să scadă două treimi din datoriile țării și a găsit timp și mijloacele necesare chiar și pentru activități constructive.
La ordinul său, a fost construit teatrul din București, a redeschis școlile închise pe timpul Revoluției de la 1848, a îmbunătățit dispozițiile Regulamentului Organic cu privire la țărani.
Realizările sale în comerţ, cultură, educaţie şi legislaţie pot fi rezumate prin înfiinţarea unor instituţii sau adoptarea unor reglementări de mare importanţă pentru modernizarea ţării, la acea vreme:
- CODUL DE COMERŢ - 1840;
- ŞCOALA DE FETE ELISABETA DOAMNA - 1843;
- ŞCOALA MILITARĂ – 1849;
- LEGIUREA RURALĂ – 1832;
- TEATRUL NAŢIONAL (Bucureşti) – 1833;
- ŞCOALA DE C(HIRURGIE) – 1855.
Statuia se află în curtea Bisericii Sfânta Treime, din Craiova, pe stada Ion Maiorescu nr. 9.
