Germenii planurilor viitoare

Este greu să iei decizii pe termen lung, în condiţiile în care nu ştii ce îţi oferă ziua de mâine. Am radiografiat, într-o singură idee, perioada pe care o trăim şi care, vrem sau nu, ne marchează suficient încât să ne tulbure nu numai somnul, ci şi liniştea fiecărei clipe. Iar atunci când liniştea interioară îţi este afectată, însăşi calitatea vieţii are de suferit, într-un mod care poate deveni ireversibil, dacă nu ştii să stăpâneşti situaţia.                

E noiembrie şi vremea te invită la meditaţie, dar şi la depresie – depinde în care prag te opreşti. Am experimentat, de multe ori, cea de-a doua stare – cine n-a făcut-o, măcar o dată, în viaţa lui? –, şi, credeţi-mă, nu e deloc bine şi nu rezolvă nimic. E doar o evadare temporară dintr-o realitate pe care nu o mai poţi suporta, sperând că, la întoarcere, o vei găsi schimbată. Dar, fatalmente, de foarte multe ori, constaţi că, în lipsa ta, nu s-a schimbat nimic!

Toate perioadele grele, prin care am trecut şi trecem, pe parcursul vieţii, trebuie gestionate cu o anumită doză de acceptare – altfel nu le putem asimila, pentru ca, apoi, să le putem elimina, încet-încet, picătură cu picătură, ca pe o rouă toxică. Atunci când realitatea e tristă şi nepromiţătoare, trebuie să-ţi construieşti propria cazemată, în care să-ţi sădeşti germenii planurilor viitoare, pe care să le pui în aplicare după ce urgia a trecut.