Mai sunt câteva luni până când Statele Unite își aleg președintele. Într-un fel, Craiova este ferită de tumultul din America, dar în alt fel, urmează să simtă din plin rezultatele. Aproximativ imediat după ce viitorul președinte se va instala la Casa Albă, Rezervele Federale și alte structuri, care reglează fin rotițele bine unse ale mecanismului celei mai mari puteri din lume, urmează să ia măsurile pe care până acum nu le-au luat ca să nu se ducă americanul de rând la votare cu burta goală și plin de nemulțumiri.
După câteva luni, tăvălugul recesiunii urmează să vină încet dar sigur spre Europa și, spre finalul anului viitor, atunci când America își va fi revenit cumva, România va fi exact în mijlocul unei crize de proporții pe care o să o resimtă cu precădere oamenii simpli care nici nu știu exact ce se petrece în Washington și nu au vreme să arunce o privire nici în curtea proprie din cauza grijilor cotidiene.
Oamenii un pic mai complicați nu vor simți atât de tare criza și vor reuși să treacă prin ea fără să fie atinși vreun pic de spectrul sărăciei. Diferența între cei simpli și cel complicați nu este mare. De multe ori pregătirea sau experiența poate să fie în favoarea amărâților care nu și-au găsit locul în sistem.
Viitorii șomeri nu au cum să se protejeze de un tăvălug care vine pornit din niște mecanisme complicate financiare pe care nici creatorii lor nu le mai înțeleg. Ceilalți sunt la fel de departe de înțelegerea economiei mondiale dar au mijloace de contracarare a oricăror manevre făcute de oculta mondială.
În timp ce lumea era ocupată cu recalcularea pensiilor și cu ciclonul de la Marea Neagră, în tot aparatul birocratic al orașelor și satelor din România a început marea mărire de venituri pentru bugetarii care sunt conectați politic.
Bogații cei mari primesc autorizații de construire, iar un etaj în plus îi poate face să treacă mai ușor peste orice recesiune. Prințișorii au dreptul să furnizeze ace, brice și, dacă au, carice pentru miile de instituții care vor plânge cu lacrimi de crocodil de tăierile bugetare. Amărâții obedienți au început să primească salarii mai mari și promisiunea că vor putea „vămui” o parte din caricele furnizate de prințișori. Cumva, toată gloată denumită în trecut „aparatul de partid și de stat” s-a pus deja la adăpost și nu o să simtă recesiunea.
În secret. În tăcere. Salariile cresc. Nici ei nu știu exact cât a primit colegul, dar știu că dacă nu le-a crescut ar putea să fie primul semn că au ieșit din grațiile sistemului și că este posibil să simtă o eventuală criză economică la fel ca toți săracii de rând care le plătesc salariile.
