Un teren incalificabil de prost și un succes smuls pe final într-un meci în care oltenii au încercat să joace fotbal în loc să practice cățărarea, așa cum o cerea peisajul.
Nimic sadovenian, nimic din ”Dumbrava minunată”. Doar apropierea de nume cu localitatea pe care autohtonii o pronunță cu accent pe prima silabă. Lizuca și Patrocle erau personaje idilice, meleagul bănățean care a găzduit acest meci n-are ce căuta nici în liga a șasea. Pe astfel de terenuri se face hiking, nu fotbal. Traian Ciubotaru s-a accidentat și a trebuit schimbat pentru că a călcat într-o groapă. Un jucător de-al gazdelor era să-și rupă piciorul dând o pasă. Mingea nu mergea, ci țopăia din mușuroi în mușuroi, luând-o în toate părțile, la nimereală.
Regulile fotbalului în gropi
Dar a ieșit bine pentru Craiova, sunt trei puncte folositoare, chiar dacă aproape jumătate de ceas succesul fusese periclitat de egalarea dumbrăvițeană. Golul lui Pop, cel de 0-1, a respectat regulile supraviețuirii în condiții extreme. Pe teren prost, bați cornerele sus, cineva dă cu capul și gata, se rezolvă. Din păcate și egalarea din minutul 64 a s-a pliat pe aceleași reguli, centrare, cap Modan.
Dreptatea lui Jibril
Apoi s-a trudit sisific pentru victorie. Dumbrăvița, alcătuită din jucători proveniți din arealul bănățean, ba Becicherecu Mic, ba Ghiroda, ba Giarmata, ba ce-a mai rămas de la Poli sau Ripensia, s-a adaptat exercițiului de drumeție pe teren accidentat, oltenii au dominat încercând să țeasă filigran pe câmpul cu cartofi. Există în fotbal axioma că orice gol venit în minutele de prelungire (Jibril a marcat când începea primul din cele cinci) poartă amprenta întâmplării. Acum n-a fost cazul. Craiova merita Victoria, iar șutul nigerianului pe sub portarul local a făcut doar dreptate.
Schimbări decisive
Bun Sidibe, cu zeci de curse pe flancul drept, cu multe centrări, unele deturnate de gliile neregulate. Bun Vlad Pop. Promițător puștiul Ciubotaru. Cam ieșit din joc Bălan. Pe Lumbu mai întâi s-a văzut că vine de la Alexandria, abia apoi s-a observat că are 1,95m și dă adversarul gol de lângă el (cine spune că a fost fault în atac pune subiectivismul înaintea regulilor jocului). Foarte bune schimbările. Ghindovan n-a fost rău, Achim a împins jocul în față, chiar și fără alpenstock de montaniard, util în asemenea condiții. Jibril a dat golul victoriei, dovedindu-se, ca și alteori (la Iași anul trecut, de pildă) un excelent om de final de meci.
Respectul bugetar și respectul privat
Dar să revenim la povestea cu terenul. Dacă el arată așa în august, cum va fi în decembrie? Întâi că nu se poate omologa o asemenea suprafață de joc, mingea nu merge drept nici doi metri, integritatea jucătorilor e pusă în mare pericol, iar cine a dat ok-ul ar trebui lăsat să umble desculț pe acea toloacă. Apoi, că e plină patria de primari, mai ales de localități mici, așa cum e Dumbrăvița (un refugiu al timișorenilor cu teșchereaua plină, un fel de Pipera bănțeană) care se bat cu cărămida în piept cum au creat dumnealor (nu din buzunarul dumnealor, ci din bugetul public) baze sportive. Dacă le-au făurit ca pe aceasta, care poartă numele ilustrului Ștefan Dobay, atunci e demagogie de doi lei. Te apucă dracii atunci când știi că baza ta privată arată de o mie de ori mai bine decât acest imaș selenar, când știi că plătești chirie consistentă pentru a-ți primi oaspeții pe un stadion impecabil, precum cel din Bănie. Așa se respectă fotbalul, nu surghiunindu-l pe astfel de arături bugetare, pe care să-și rupă oamenii picioarele.
