Înfrângerea oltenilor de la Reșița (0-2) a scos la iveală aceleași simptome ale lungii boli a primăverii: erori epocale urmate de o inexplicabilă apatie
Sunt extrem de rare meciurile în care în minutul 6 să fie 2-0 pentru una dintre echipe. Se întâmplă doar în acele situații în care cei care primesc o ”dublă” atât de rapidă comit greșeli catastrofale. Nu ajunge ca adversarul să fie aprioric mai bun (ceea ce la Reșița n-a fost cazul), ci trebuie să faci tu toate prostiile din lume. Și să te grăbești să le faci repede și temeinic. Că altfel timpul trece! Cele 340 de secunde până la golul al doilea al Reșiței au cuprins în interiorul lor și vreun minut cu aranjarea zidului de la 1-0, și alt minut cel puțin de la preparativele penaltyului de la golul al doilea. Fără aceste pauze, tabela ar fi arătat 2-0 încă din minutul 3!
Sarabanda greșelilor
Cum să faci faultul acela (tur de șold) pe care l-a comis Oltean în secunda 50? Apoi cum să pierzi la lovitură liberă, (tot el, Oltean) adversarul din marcaj, pe Lascu, atacantul care a înscris primul gol, după ce mingea îi revenise din bară? Cum să faultezi în careu într-o fază care nu spunea nimic, așa cum a procedat Ilie la faza de penalty? Apoi, știind că ai galben, cum avea Oltean, cum să te duci să comiți faultul acela în jumătatea adversă și să-ți lași echipa în inferioritate numerică în minutul 12?
Întrebări fără răspuns
Seria de întrebări care încep cu ”cum?” poate continua. Cum să pierzi tu, Jibril, mingea și în loc se te duci s-o recuperezi, te îmbrâncești cu adversarii? Cum să-ți cerți coechipierii, tu, Dragoș Albu, oricât de căpitan ai fi, când ție ți-a scăpat mingea pe sub talpă, nu lor? Cum să pasezi acasă într-o fază simplă, așa cum a făcut Lekiatas, iar portarul să prindă senin mingea în brațe? Cum să nu faci schimbare din minutul 12 până în minutul 46, când tu ai pierdut fundașul stânga, eliminat? Cum să nu tragi tu, echipă retrogradată din prima ligă, niciun șut pe poarta unui puștan de 17 ani (Goga, de la Reșița) care nici foarte înalt nu e?
Așa arată o echipă după două luni de pregătire?
E o înșiruire de nedumeriri pe care nicio justificare nu le elucidează. Da, e adevărat, s-au pierdut 14 jucători față de sezonul trecut. Da, e adevărat și că asupra multora dintre cei rămași planează încă dezamăgirea retrogradării. Însă starea de apatie generală care a urmat rocamboleștilor erori din startul meciului trebuia înlăturată cumva, chiar și în situația inferiorității numerice de 80 de minute. Să se vadă acolo un pic de ambiție, un dram de dorință, măcar cea mai mică intenție de a alunga resemnarea. Nimic din toate acestea nu s-a petrecut. Deși știam că urmărim la lucru o echipă care are la activ aproape două luni de pregătire (din 16 iunie până în 6 august) impresia a fost că alb-albaștrii s-au întâlnit abia la vestiare, înainte de meci. Ba au mai și întârziat aproape un sfert de oră, ajungând când deja erau conduși cu 2-0 și aveau om în minus.
