O statistică clară privind numărul familiilor monoparentale sau al copiilor lasați în grija bunicilor nu există.
Auzim frecvent în jurul nostru de divorțuri, de parteneri care își abandonează perechea atunci când vine un copil pe lume și de copii rămași orfani sau ai căror părinți au luat drumul străinătății.
Atunci când se prăbușește o căsnicie, când se desface o familie, cei care suferă cel mai tare sunt copii, spun psihologii. Când ceva se schimbă în ecuația vieții acestor micuți, apar fel de fel de sechele. În acest sens, atât statul, cât și ONG-urile luptă pentru a-i face pe cei implicați să treacă peste această traumă.
Statul oferă fiecărui părinte singur un ajutor financiar, iar ONG-urile se ocupă de strângerea de fonduri, participarea copiilor ajuși în situații dificile la terapii cognitiv-comportamentale, integrative și rațional-emoționale. Aceste organizații non-profit desfășoară acțiuni dedicate copiilor fără părinți și organizează campanii umanitare
„Sunt genul de om care nu mai are lacrimi și nu mă mai surprinde nimic. La un moment dat, am făcut un parteneriat cu Andreea Tiță (n.r. admină a grupului Mămici și burtici din Craiova) și am preluat 3 sau 4 cazuri de la ea. Unul dintre cazuri era cel al unui baiețel cu distrofie musculară. Țin minte că era campania de Crăciun și ne-am pregătit cu daruri multe și pentru ei. Oamenii stăteau la marginea Craiovei, la ultimul bloc de la Popeci. Am urcat inițial doar cu sacoșele pline cu fructe, urmând apoi să urc cu celălalte. La ușă a ieșit un baiețel și mi-a spus că mamica lui este la serviciu, iar că fratele lui, care fusese bolnav, a murit... Din momentul acela nu am mai fost bună de nimic”, spune Nicoleta Diaconu, voluntar al ONG-ului «Life is better with friends».
Copilașii ajutați azi, voluntarii de mâine
Voluntariatul începe să de dezvolte și în România. Dacă înainte cei care se alăturau ONG-urilor erau străinii, acum dintre cei cărora li s-a oferit o șansă la o viață decentă, haine curate, mâncare, rechizite, dar și o locuință curată, ordonată și dezinfectată, se numără și cei care vor să se implice în îmbunătățirea situației altor copii.
„Este un sentiment extraordinar când vezi un copil care la început nu știa să deschidă gura că ajunge să facă naveta 40-50 km, să socializeze, să se descurce și să fie responsabil pentru alții. Copiii cei mai mari, care sunt de ceva vreme în baza noastră de date, au devenit deja mici voluntari. Au grijă de ceilalți”, spune Nicoleta Diaconu.
6 copii, fără mamă, fără tată
"«Life is better with friends» are mai multe proiecte în derulare. Unul dintre acestea ar fi excursia pe care intenționăm să facem în viitorul cel mai apropiat. Anul asta sunt programate trei case: cea de la Mihaița, cea de la Vulpeni și încercăm și cu cea de la Cetate. La ultima, sunt șase frați, fără mamă, fără tată. Se cresc unii pe alții. Fata cea mare a preluat rolul tatălui, muncește la o fabrică de confecții din Calafat, face naveta, iar cea mică a luat rolul mamei, are grijă de casă și de frații ei”, adaugă Nicoleta Diaconu, voluntar al ONG-ului «Life is better with friends».
Înconjurați cu dragoste și devotament și îndrumați cu fermitate, dar și cu blândețe în egală măsură, de către cei din ONG-uri, nevoiți să suporte consecințele faptelor părinților lor, primind sarcini și îndatoriri nepotrivite vârstei, maturizați bursc, mulți dintre ei ajung devin oameni echilibrați, cu un caracter puternic și o moralitate solidă. Cu toate acestea, lipsa unuia dintre părinți sau chiar a ambilor părinți și-a pus amprenta în sufletul și le-a marcat viitorul într-un mod ireversibil...
