Legende, poveşti vechi sau diferite întâmplări stau la baza denumirilor unora dintre cele mai cunoscute zone din Craiova.

„La calul mort“, „Trenul pierdut”, „Crucea de piatră” sau „Valea Fetii” reprezintă locaţii de referinţă din oraş care şi-au câştigat renumele ca urmare a unor evenimente ce i-au marcat pe craioveni.

Unii locuitori ai oraşului habar nu au de unde vine denumirea zonei în care locuiesc, se duc la serviciu sau ies la plimbare. Alţii, însă, s-au arătat extrem de preocupaţi de toponimia acestora.

„Borcanul cu miere“ se referă la intersecţia dintre străzile Petre Ispirescu şi Dezrobirii, iar originea numelui are două variante. 

„Era o zonă unde dimineaţa mergea foarte bine. Erau comenzi multe, iar taximetriştii iubeau acea intersecţie. După prânz, însă, în staţie se strângeau zeci de maşini. Într-o zi, un coleg ne-a întrebat prin staţie de ce ne-am strâns aşa ca la borcanul cu miere. De atunci, aşa i-a rămas numele. Acum comenzile se anunţă prin staţie la «Borcanul cu Miere», iar locatarii din zonă folosesc aceeaşi denumire”,

a povestit A. D., taximetrist.

Un alt coleg de breaslă, are însă o altă variantă.

„Înainte, demult, aici era un magazin la care se vindea miere. Astfel au ajuns locuitori din zonă să denumească intersecţia «Borcanul cu miere»”,

a povestit Nicolae Hârşoveanu, un alt taximetrist.

„Calul mort“ este tot o intersecţie, dar cu o denumire mai puţin „dulce“. Aici se pare că ar fi murit un cal, dar nimeni nu prea ştie exact cum.

„Bineînţeles că denumirea vine de la un cal care a murit în zonă. Eu am auzit că ar fi fost un accident, calul a fost rănit şi lăsat acolo să moară fără ca nimeni să îl ajute”,

a mărturisit un craiovean.

„Trenul pierdut“ se află în cartierul Lăpuş, chiar în Halta Bordei. Zona şi-a câştigat un renume oarecum negativ pentru că cei care au botezat-o erau ameţiţi bine de aburii alcoolului.

„Cu mulţi ani în urmă, când în acea zona erau multe fabrici, şi Electroputere, şi Fabrica de Mobilă, navetiştii veneau şi beau la cârciumile din zonă. De multe ori uitau să se mai urce în trenul de patru şi abia noaptea ajungeau acasă. De atunci îi zice aşa, pentru că toţi pierdeau trenul”,

a explicat vânzătoarea unui butic de lângă calea ferată.

O altă intersecţie, de data aceasta, două denumiri. „Crucea de Piatră“ şi „Moara cu noroc“ definesc zona de întâlnire între străzile Spaniei şi Împăratul Traian, din cartierul Valea Roşie. Legendele vorbesc despre haiduci, bătălii crunte şi distracţii nesfârşite.

„Eu m-am născut şi am crescut în această zonă. Am înţeles că aici ar fi fost un cimitir foarte vechi în care erau îngropaţi haiducii morţi în urma luptelor. Cu timpul, peste morminte ar fi fost construite case şi singura cruce care ar fi rămas ar fi cea de piatră, de la intersecţie. Cât despre «Moara cu noroc», aceasta era o cârciumă unde îşi petreceau oamenii toată ziua la jocuri de noroc”,

a mărturisit un locatar al cartierului Valea Roşie.

O parte dintre aceste legende sunt confirmate şi de adevăraţii cunoscători.

„Valea Roşie s-a numit înainte Valea Plângerii, pentru că era un cartier foarte sărac. Se bănuieşte că aici au avut loc mai multe confruntări sângeroase. În acest cartier se află «Crucea de piatră», care este, de fapt, răscrucea de piatră, pentru că înainte, în intersecţia de drumuri, se punea ori o fântână, ori o cruce, ori o troiţă. La «Moara cu nororc» este vorba de o cârciumă foarte simpatică, demolată acum 20 de ani. Era acolo de foarte mult timp, din secolul 19”,

a declarat Marcel Berendei, secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor.