Anul XII, nr. 4080
Luni, 13 iulie 2015
Raită prin viaţă
Romantic într- un veac barbar - «socotitorii» USL
Mihai Măceş ,4 decembrie 2013,00:24 nr. afisari:2735

În 2011 mi-a apărut cartea de versuri Romantic într-un veac barbar, carte care atrage, zic eu, în primul rând prin titlul atipic ( care-ţi sare-n ochi, cum se spune).
Ea (cartea) îşi trage conţinutul (e inspirată) din primordialul Măceşului natal, zona de referinţă (confirmată istoric) pentru meleagurile Olteniei. În editorialul de azi ţin să vă spun că, trăitor într-un veac barbar, poporul român a ramas în urmă, nu s-a adaptat, moral şi cultural, principiilor, cerinţelor şi durităţilor veacului. Pe aceleaşi meleaguri (şi nu numai pe ele), de neuitat pentru mine, a venit ştiutul moment al colectivizării din care mi-aduc aminte cu galeşă plăcere un cuvânt, atunci enigmatic pentru mine, şi-o să vedeţi de ce, ,,socotitor”.

A fi socotitor la CAP-ul din Măceşul de Sus era lucru mare din două motive. Unul era acela că socotitorul era ,,cineva” în sat şi piesa (funcţie) importantă în colectiv. Al doilea, care mă obseda atunci (mă obsedează şi acum) era că nu pricepeam cum face el, socotitorul, atâtea calcule, fără să greşească, altfel se supărau, mama sau alt ţăran, încât fiecare primea ce i se cuvenea (bani, grâu, porumb, fasole, mere, nuci, cartofi, zahăr, miere, şi câte altele care se dădeau atunci) în raport de zilele (şi orele) pe care le lucrase şi care se găseau lunar pe nişte tabele mari prinse în afişierele ca nişte ferestre făcute special în zidurile în spatele cărora se găsea sediul GAC/CAP-ului de unde se dirija viaţa agriculturii, a satului şi a sătenilor lui. Cifrele, reflectând munca şi câştigurile, erau cu două zecimale, iar scrisul socotitorului era frumos, ca-n cărţile vechi, că te mirai de el.

Între timp, pe măsură ce barbariile veacului se înmulţeau şi evoluau, socotitorii au fost înlocuiţi cu economiştii, apoi cu ,,calculatoriştii”, cum le zic eu, şi ăştia nu mai afişau/afişează ce ţi se cuvine, le bagă acolo, în foldere, aşa că, pentru că nu mai sunt ,,la vedere”, nici nu mai sunt sigure, sunt făcute fără suflet şi fără rostul lor, acela de a-l face pe om să-şi vadă munca şi rezultatele ei de care depinde el.

Ca atare, consider eu, guvernele noastre, măcar de acum încolo, ar trebui să-şi facă nişte ,,socoteli”, că bani au (cu atâtea impozite!), şi să angajeze nişte bieţi ,,socotitori” mai ca lumea, ca pe vremuri, care să ştie ce şi cum este chestia asta cu munca şi nemunca, cu rezultatele muncii şi nemuncii (are şi asta rezultate), că poate aşa se mai pune ordine în cheltuirea banilor (bugetului) dar şi în viaţa  amărâtă a omului de rând din zilele noastre amărâte că nu mai ştie încotro s-o ia.

Ori, poate, reînfiinţează vechiul Comitet de Stat al Planificării, după ce se vor sfătui cu Nicolae Văcăroiu, om de-al lor şi unul din stâlpii amintitei instituţii, foarte necesară şi folositoare la vremea respectivă, cu socotitori ca lumea, altfel nu le ieşea ,,tovarăşul plan” despre care ,,poetea” poetul Dan Desliu, care, cum bine mărturisea mai târziu, chiar credea în planuri ,,cincinale” şi altele asemenea.

Până una-alta, măcar să găsească pe cineva să facă nişte ,,socoteli” cu coşul ăla zilnic al oamenilor de rând, de care a uitat toată lumea dar care îşi avea rostul lui, ştiai câtă sărăcie ai la îndemână ca să ştii cât mănânci şi să nu te-ntinzi mai mult decât îţi este plapuma. Bineînţeles că ăsta (coşul) nu se poate folosi ca instrument de măsurare a sărăciei pentru cei de pe acolo, de primprejurul şefimii, pentru că, fără nicio noimă, li se fac cadouri nişte sume cu cinci cifre (în euro) şi fără zecimale, că te-ntrebi dacă le-ajunge o viaţa să cheltuie atâta bănet.

***.
Proverbe bengaleze :
-Bogaţii au ochi, dar n-au urechi.
-Şi o papuşă de lemn cască gura, dacă-i vorbeşti de bani.
-Unde sunt bani, acolo sunt şi ghinioane.
-Unde banii au putere, acolo vorbele n-au niciun preţ.
-Pentru avere se varsă sânge.
Proverbe portugheze :
-Banul înstrăinează oamenii.
-Un om lacom şi unul sărac, sunt practic la fel.
Proverb elveţian :
-Sărăcia e ca un leu: dacă nu te aperi, te manâncă.
Proverbe africane :
-Unul care-ţi mulţumeşte des pentru un fleac, te lasă sărac.
-În spatele oricărui bogat se află un diavol iar în spatele fiecărui sărac, doi.
-Sărăcia atrage după sine discordia.
Proverbe din Grecia :
-Sărăcia face să-ţi pleci urechile.
-Cel sătul nu crede flamândului.

 
Curs valutar BNR - 25-04-2018
Nume valută Valoare
Euro
4.4306
Dolarul SUA
4.1440
Gramul de aur
155.4842
Dolarul australian
3.1810
Dolarul canadian
3.2651
Francul elvetian
4.1990
Coroana ceha
0.1614
Coroana daneza
0.5945
Lira Egipteana
0.5431
 
Editie Speciala - Cotidianul regional al Olteniei
str. Sf. Dumitru, nr. 1, Craiova, Dolj