Anul XII, nr. 4080
Luni, 13 iulie 2015
Raită prin viaţă
Poveste de iarnă. Amintiri din copilărie - Amintiri despre viitor
Mihai Măceş ,11 decembrie 2013,23:29 nr. afisari:4326

Titlul de mai sus e un plagiat din clasici (nu mai spun care) pentru că în prezentul recent (semiplagiat din A. Pleşu) nu mai găsesc cuvinte potrivite (T. Arghezi) şi, chiar dacă aş găsi, prezentul recent (politic, social, economic) mă lasă fără grai. Aşa că, iarna fiind în toi (mai e un pic şi vin şi sărbătorile ei), e timpul de poveşti. Ori, ce poveşti mai interesante decât amintirile poţi găsi? Recunosc că sunt un romantic incurabil, cu aplecări normale spre cunoaşteri şi trăiri moderne, drept pentru care, de unde înainte îmi scriam poemele/poveştile cu creionul într-un caiet de, neapărat, 100 de file (atât credeam eu că trebuie să aibă o carte), acum tastez şi înghesui în foldere, pe care le botez cu, zic eu, bune (provizorii/definitive) titluri, alte poeme ale visării (citat din mine) izvorâte din periplul Fiinţei între Cer şi Pământ-Subpământ. Fiindcă am observat că  Viitorul e un timp foarte scurt pentru noi, muritorii, mă întorc mereu în Trecut (aţi văzut câte timpuri are?) pe care, de pe orice treaptă a Viitorului, merită să-l retrăieşti.

După ce am “citit” Capitalismul interbelic (apoi l-am citat ca fiind de aur-cea mai bună perioadă din Istoria României), după ce am “trăit” Comunismul (Epoca de aur), ne e dat să trăim (adică să vedem cu ochii noştri şi să simţim pe pielea noastră) un nou capitalism, într-o nouă democraţie, create de “omul nou” adus de “Revoluţia” ce-şi va serba/sărbătorii, peste câteva zile, “adolescenţa creatoare”. Cum va fi la serbare/sărbătoare, cum se va sări peste cal şi câţi îşi vor da iar în petic, vom vedea. Cert este că se fac pregătiri, intense şi imense, încă de acum.

Căci ce altceva sunt aberantele intrări în decor ale politicienilor, deveniţi oameni de stat (degeaba), în cele mai importante instituţii ale Statului (Parlament, Guvern) decât cadouri pentru sărbătorile care vor veni? Devenind majoritară, caracatiţa, “la piovra”, de care vorbeam ieri, şi-ntinde organele din dotare, cuprinde şi sufocă totul, fără să mai ţină cont de nimic. Nici de bun simţ, nici de popor, nici de Lume (când zic Lume mă refer la Uniunea Europeană şi USA care se crucesc, sigur, de ce văd la amărâţii de români). Urlă toată lumea, ard televiziunile şi, nimic, ei ştiu ce vor şi asta fac, doar de-aia sunt 70% (70% din 50% câţi au ieşit la vot).

Să ne-ntoarcem dar, în trecut, ca oglindă pentru viitor, la numele de aur ale culturii române, Eminescu, din care vom cita în fiecare editorial. În conformitate cu teoria eminesciană a circulaţiei negative a elitelor (că la noi elitele conduc, am mai spus-o) poate fi presupusă şi necoincidenţa între “titlul” individului şi dotarea cu capacitate a acestuia. “Ce este o elita cu semnul minus?”, se întreabă Eminescu, “Este aceea în care se adună cei ai căror indici de capacitate reală se află sub nivelul indicilor de capacitate ceruţi de titlurile ocupate, “etichetele” corespunzătoare locului deţinut într-o “clasă” a societăţii… Indicatorul esenţial al “omului – elită” este caracterul şi nicidecum capacităţile intelectuale, astfel în orice ramură de activitate socială, acolo unde înmulţesc inteligenţele în dauna caracterelor este un simptom de decadenţă. Aceasta începe ca orice epidemie, numai pe ici colea, apoi se generalizează…Inteligenţa poate duce la o hotărâre bună, iar voinţa la o executare bună. Dar şi hotărârea şi executarea pot fi păgubitoare altora şi obştei, dacă sunt lipsite de caracter”. Mai clar nu se poate.


***
...trecuse vreme de când nu se priviseră-n ochi ca lumea

se priveau din când în când fără să se vadă, se căutau fără să se găsească

fiindcă nu se vedeau nici sufletele nu li se mai îmbrăţişau ca înainte

surâsul nu le mai picura pe buze uitaseră să se mai cheme de-atâta negăsire

erau încă tineri dar le-mbătrânise soarta la amândoi dintr-odată

pe bărbat îl năpădiseră grijile zilei de ieri şi zilei de mâine

femeia nu ştia cu ziua de azi ce să facă să le meargă bine îi era teamă

să nu-ncurce iţele vieţii şi aşa încurcate până la Dumnezeu parcă s-ar fi trezit
şi s-ar fi întors în somnul neterminat de altadată parcă le luase Cel de Sus minţile

că de suflete nu mai putea fi vorba li le luaseră  vânturile care băteau dinspre răsărit
peste ape şi peste pomi de-ncepuseră câinii să urle şi fântânile să geamă
de-atâta singurătate a adâncurilor ce să faci când vine schimbarea vremii

şi tu nu ştii încotro s-apuci te-ndrepţi speriat spre tine  şi cauţi să te ţii scai

de ce ţi-a mai rămas până te-apucă urâtul dar nu există scăpare

peste salcâmii şi plopii cu vârful în cer trecură stoluri de păsări
care îşi căutau cuiburile lăsate goale la plecarea spre miazăzi spre miazănoapte

se ridicau cumpenele fântânilor cu sufletele-n ciuturi în loc de apă

în ultima vreme visele semănau între ele de parcă sufletele s-ar întoarce

spre locul de unde au plecat dintr-odată noaptea căzu ca o ceaţă
peste valea pârâului umbrele lucrurilor deveniră un fel de schelet al aerului cu miros de cişmea prin care pământul trimite muritorilor de oameni licoarea zeilor vieţii
apa răcoroasa şi tăcuta se îmbuiba cu sclipirea nisipului
şi se făcu paradis pentru viaţa la poalele dealului...

 
Curs valutar BNR - 23-07-2018
Nume valută Valoare
Euro
4.4306
Dolarul SUA
4.1440
Gramul de aur
155.4842
Dolarul australian
3.1810
Dolarul canadian
3.2651
Francul elvetian
4.1990
Coroana ceha
0.1614
Coroana daneza
0.5945
Lira Egipteana
0.5431
 
Editie Speciala - Cotidianul regional al Olteniei
str. Sf. Dumitru, nr. 1, Craiova, Dolj