Anul XII, nr. 4080
Luni, 13 iulie 2015
Raită prin viaţă
Demenţi(alii) care ne conduc
Mihai Măceş ,9 decembrie 2013,00:00 nr. afisari:3228

Când păşeam spre adolescenţă s-a întâmplat, datorită unui frate al mamei care era şeful CUASC Petreşti (cred că ştiţi ce inseamnă CUASC şi Petreşti-locul de baştină al tovarăşei Elena Ceauşescu), să fiu martorul unei scene ,,istorice”, o discuţie între tovarăşul N. Ceauşescu si tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, atunci, prim ministru al Republicii Populare Române. ,,N-ai dreptate Ioane, n-ai, pentru că…”. zice Tovarăşul, apoi, n-am mai auzit nimic, fiindcă s-au indepărtat, grabiţi fiind, dar tot discutând, gesticulând cu năduf, ca să nu zic cu nervozitate, insă omeneşte. Scena, scurtă de tot, e genială ca istorie a conducerii (unui popor). Păi cum să nu fie, în condiţiile în care ,,Geniul Carpaţilor (tot arcul carpatic, bineânteles)”, ,,Cel mai iubit fiu al poporului”, discuta ,,omeneşte” probleme de partid şi de stat cu Ion Gheorghe Maurer, boier/baron real (prin sorginte, aliură, pregătire şi, mai ales, prin comportament), şi domn adevărat al timpului acela revolut (politic, social şi economic) al României! Ambii erau, cum se spune acum, Leadership ai ţării, liderii României, recunoscuţi plenar, naţional şi, mai ales, internaţional (vezi ceva caleşti regale şi alte ploconiri euro-asiatice care nu erau fantasmagorii, etc.) şi respectaţi ca atare peste tot.

Nu fac, prin ceea ce v-am spus mai sus, apologia vremilor trecute. Dar m-am lovit de ele (de vremuri), le-am trăit şi nu le uit, pentru că au făcut parte din viaţa mea, bună-rea, cum a fost să fie, sortită de Cel de Sus, când a avut timp de noi.

Dar nu pot să nu compar (ca să compari trebuie să cunoşti şi să traieşti) varii comportamente în evoluţia istorică şi socială spre prezentul recent, trăit adică.

Ideea e că, in prezent, nu mai avem limitele pe care le presupune noţiunea de om. Ne dăm în cap, din orice şi oriunde, cu uşurinţa cu care aprindem ţigara. Toţi, adică politician, conducător (auto sau de instituţie), om de rând, avem clipa de uitare de sine în care nu ne mai pasă şi scoatem ghioaga (verbala sau la propriu) şi pocnim din plin, fără reţinere, fără sentimente, fără gândul la urmări.

De unde această pornire a inconştientului din noi, la noi, cei aşezaţi şi paşnici, ospitalieri şi amabili, înţelepţi şi mioritici, resemnaţi şi fatalişti, poetici şi profetici?

Cred că tocmai de aici ni se trage. Din neschimbarea de ani şi ani, aşteptată ani şi ani. Când nimic nu se schimbă, când un pârâu nu mai curge, adică bălteşte, el devine apă stătută, capătă miasma/marasm, în loc de mireasma, e bolnav. Poporul român, am mai spus-o, are sufletul bolnav de nepăsarea conducătorilor săi de-a lungul istoriei, şi alege, mereu, nemaipasându-i, alţi conducători, la fel de bolnavi ca el, adică nepăsători ca el. Luptatorul popor român nu mai ştie să lupte pentru că nu mai are pentru ce să lupte. Când i se pare c-a zărit ceva speră şi tresare dar, atât, renunţă pentru că nu mai vede niciun rost, totul e zadarnic. Poporului român i se-ntâmplă ceea ce grăia Eminescu : ,,Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei. Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.”

 ***
…mi se pare că aud o muzică nemaiauzită parcă ar fi foşnetul unor voci atingând cerul mai înalt ca niciodată câteodată cerul e atat de aproape parcă l-am ţine pe creştetul capului să nu cadă peste noi sub cerul ăsta mai înalt ca niciodată beau la masa de sub vişinii din faţa casei cu ai mei care nu mai sunt decat oale si ulcele vorba mamei în oglinda cerului răzbătând spre mine…
…a trecut ceva vreme de când n-am mai ascultat sunete ce să fac acum ce să mai fac eu cu mine asta îndărătnicul întru vise casa asta am mai visat-o îmi spun în vis si nu stiu de ce o visez iar tot rotundă ca un cer plin de stele şi tot la fel neterminată în câteva laturi dinspre răsărit şi apus şi tot fără acoperişul prin care se vede cerul de-o veşnicie de vise care mă podidesc când ajung în valea mea…
…de ce l-oi fi visat abia acum după o viaţă de om şi mai multe morţi de când s-a dus pe ăl bătrân al lui tata coborând din dealul cu pomi şi fântâna în valea din care ne trăgem fiecare paradisul vieţii bucata de timp dintre facere şi moarte nemaiavând timp să visez m-am apucat să-mi revăd visele e şi asta un fel de a te afla în treabă un fel de trăire a vieţii şi de moarte a ei puţin câte puţin…

 
Curs valutar BNR - 16-01-2018
Nume valută Valoare
Euro
4.4306
Dolarul SUA
4.1440
Gramul de aur
155.4842
Dolarul australian
3.1810
Dolarul canadian
3.2651
Francul elvetian
4.1990
Coroana ceha
0.1614
Coroana daneza
0.5945
Lira Egipteana
0.5431
 
Editie Speciala - Cotidianul regional al Olteniei
str. Sf. Dumitru, nr. 1, Craiova, Dolj