Anul XII, nr. 4080
Luni, 13 iulie 2015
Sărăcia, job-urile puţine şi prost plătite ne gonesc tinerii din ţară
De ce ne pleacă tinerii?
«La prima oportunitate mi-am luat geanta şi am plecat»
Ana - Maria CONSTANTINESCU ,6 mai 2013,21:38 nr. afisari:3784

De ani de zile se vorbeşte despre exodul “creierelor”, acei tineri specializaţi în domenii precum medicina sau IT. Se caută soluţii, cel puţin la nivel declarativ, pentru a-i păstra în ţară, însă nimic nu îi opreşte să-şi părăsească patria atunci când găsesc, în alte state, job-uri mult mai bine plătite.Exodul tinerilor nu se opreşte doar la aceşti specialişti, doar la “creiere”.

Merge mult mai departe. Majoritatea sunt tineri care au doar studii liceale finalizate ori doar generale. Asta deoarece şi pentru a continua şcoala au nevoie de bani, bani pe care nu îi strâng din cauză că locurile de muncă disponibile sunt puţine şi prost plătite. Fie că aleg să muncească în agricultură sau construcţii, fie că au grijă de bătrâni sau copii, doljenii pleacă în ţări străine în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit decât în România. Sărăcia, lipsa locurilor de muncă îi împing să renunţe la întreaga viaţă pe care au avut-o aici, totul pentru a avea cu ce trăi, pentru a-şi putea întreţine familia. Este şi cazul lui Ionuţ O., care, la scurt timp după ce soţia i-a adus pe lume primul născut, s-a văzut nevoit să plece din ţară. Este de aproape două luni în Grecia, unde munceşte ca ospătar într-un lanţ hotelier.

Mi-a fost greu, bineînţeles, am apucat să stau cu fiul meu doar o săptămână, însă nu am avut ce să fac. În Craiova găsisem un job instabil, de unde luam doar 800 de lei lunar. Nu poţi creşte un copil cu doar atât. Trebuie pamperşi, lapte praf, hăinuţe, ca să nu mai vorbim de medicamente, dacă, Doamne fereşte, se îmbolnăveşte copilul. Că la noi aşa e, degeaba ai asigurare de sănătate, că plăteşti tot. Voi sta aici până la sfârşitul lunii octombrie. Sunt plătit cu 600 de euro pe lună, aşa că, atunci când mă voi întoarce, voi avea bani să fac şi botezul copilului, asta pe lângă banii pe care îi trimit soţiei în fiecare lună.
Ionuţ

Ionuţ a terminat un liceu cu profil sanitar-veterinar în urmă cu opt ani. De atunci a încercat să se angajeze în domeniu, dar nu a reuşit. A avut mai multe slujbe în construcţii sau ca şofer şi a avut chiar şi o mică afacere proprie, însă nu profitabilă.

Am avut un mic bar deschis la ţară. La început, în perioada 2008 - 2009, a mers binişor. După aceea a venit criza. Lumea nu a mai avut bani, iar vânzările au scăzut drastic. Nu mi-am mai permis să îl ţin. Numai curentul mă costa câteva milioane bune lunar, bani pe care nu am reuşit să îi mai încasez, aşa că am închis barul. În Grecia am plecat pentru prima dată anul trecut. Am fost mulţumit de condiţiile de lucru şi de plată, aşa că am plecat din nou. Patronii şi-au respectat întotdeauna promisiunile şi nu ne-au tratat cu superioritate, aşa cum se întâmplă în România. Suntem o mare familie şi de aceea am decis să muncesc şi anul acesta tot aici. Dacă angajaţii ar fi respectaţi şi în ţara noastră şi am fi plătiţi cu suficienţi bani încât să avem cu ce trăi, nu am mai pleca în alte ţări.
Ionuţ

Mihaela D. este o tânără de 30 de ani, care munceşte în Italia de şase ani. A terminat studiile în Craiova, cu specializarea limbi străine.  Timp de un an a încercat să îşi găsească o slujbă bine plătită în Craiova. După mai multe încercări, a decis să ia drumul Italiei. Mama ei era deja acolo de câţiva ani.

Când am terminat şcoala, mi-am dorit să mă angajez ca profesor. Întotdeauna mi-au plăcut copiii şi cred că aş fi fost un bun dascăl. În România însă, nu e loc pe piaţa muncii pentru toţi absolvenţii. Aşa că am renunţat şi am venit în Italia. Mama era deja aici, muncea în casa unor italieni. Avea grijă de un bătrân şi îi făcea şi curăţenie. Ea m-a ajutat să îmi găsesc şi eu de lucru. Am cunoscut o familie care avea nevoie de cineva să aibă grijă de copii. A fost, oarecum, ceea ce îmi doream. Să lucrez cu copii. Bineînţeles că nu a fost uşor. Mi-am lăsat în România toţi colegii, prietenii, 24 de ani din viaţă. Însă eu am fost norocoasă, pentru că o am pe mama cu mine. Acum mă pregătesc să îmi întemeiez o familie aici. Am cunoscut un om minunat. El este din Bulgaria şi munceşte aici. În toamnă avem nunta. În ţară cred că nu am să mă mai întorc niciodată. Da, în vacanţă merg să îmi văd bunicii, dar atât. Nu mă gândesc să mă restabilesc în România.
Mihaela D.

«Chiar nu mai am de ce să fiu mândru că sunt român»

Robert R. s-a specializat în şcoală în domeniul instalaţii sanitare şi gaz. Şi cum meseria nu prea are căutare pe la noi, a plecat în Braşov cu speranţa că acolo îşi va găsi o slujbă. Nu a avut noroc, aşa că şi el a luat drumul străinătăţii. Momentan este în ţară, între job-uri.

Am plecat din Craiova  în 2004. Până în 2008 am muncit în Italia, în construcţii. Eram plătit cu 50 - 70 de euro pe zi. În 2008 am revenit în ţară. Am vrut să mai încerc o dată să îmi fac un rost în România. În Craiova nu am găsit nimic care să mă atragă, aşa că am rămas la Braşov. Între timp am avut mai multe contracte în ţări din Europa, ca animator. Acum aştept să plec din nou, cred că luna viitoare sau cel târziu în iulie. Între timp, ca să am cu ce trăi, m-am angajat aici, în construcţii. În România, din păcate, salariile sunt prea mici, ofertele de angajare sunt mult prea puţine faţă de cereri şi e greu să găseşti ceva convenabil.
Robert R.

Robert este hotărât să nu se mai întoarcă în ţară, dar îi sfătuieşte pe tinerii care rămân să refuze job-urile prost plătite şi să fie serioşi la locul de muncă.

Totul a plecat după Revoluţie, toţi care au fost la conducere dupa ’90 au distrus ţara asta, şi să fim oneşti să recunoaştem că şi noi avem vină, pentru ca i-am lasat să îşi facă de cap cum au vrut şi poporul a tăcut crezând ca va fi mai bine. Şi uite binele cât de rău e. Chiar nu mai am de ce să fiu mândru că sunt român. Stau în ţară până la prima oportunitate şi mi-am luat geanta şi am plecat. Înapoi nici că mai privesc. Am avut speranţa că îşi va da puţin interesul cineva să facă ceva cu ţara asta, dar văd că aceia care s-au plimbat pe la conducere sunt mai aerieni decât un om cu patru clase. La noi preţurile la majoritatea lucrurilor sunt ca în străinatate şi salariile de 10 ori mai mici. Eu nu îi sfătuiesc pe toţi să plece din ţară, dar cine vrea să rămână ar trebui să  refuze orice salariu sub 1.200 ron de început, după care să ceară mărire de salariu la fiecare scumpire din piaţă, să nu muncească precum sclavii şi să înveţe să fie cât mai serioşi în ceea ce fac. Încet - încet s-o mai schimba ceva, dacă nu, încă 20 de ani aceeaşi poveste.
Robert R.

 
Curs valutar BNR - 23-06-2018
Nume valută Valoare
Euro
4.4306
Dolarul SUA
4.1440
Gramul de aur
155.4842
Dolarul australian
3.1810
Dolarul canadian
3.2651
Francul elvetian
4.1990
Coroana ceha
0.1614
Coroana daneza
0.5945
Lira Egipteana
0.5431
 
Editie Speciala - Cotidianul regional al Olteniei
str. Sf. Dumitru, nr. 1, Craiova, Dolj