Anul XII, nr. 4080
Luni, 13 iulie 2015
Raită prin viaţă
Je m’en fiche - teribilism sau stare de spirit?
Mihai Măceş ,6 noiembrie 2013,23:50 nr. afisari:5977

M’en-fichisme e o stare de spirit sinonimă cu indiferenţa, nepăsarea. Iar je m’en fiche s-ar traduce, în limbaj comun, mă doare-n cot (dar şi-n alte părţi, mai de nespus pe şleau, că nu e frumos). Eu nu-l cred totuşi pe românul verde capabil de-atâta lehamite. Mai degrabă, cred, îl doare sufletul, nu în cot (nu mai zic de alte părţi), dar, fiind român, adică “mândru”, transformă starea de spirit, negativă, în teribilism de ocazie, spre a se da mare, deşi e vai de sufletul lui. Românii se luptă zilnic cu un mare handicap, nepăsarea, şi, ca atare, nici sistemul nu scapă peste noapte de acesta. Avem, se vede, permanent o nepăsare crasă, istorică, a sistemului faţă de supuşii săi, cum avem, la fel, nepăsarea supusului/supuşilor în faţa nepăsării stăpânilor/conducătorilor. Numai că la unii e politică (de stat - de partid), iar la ceilalţi e teribilism, exprimat prin durutul în cot, că tot n-are încotro.

De ce îi doare-n cot, laolaltă, atât pe tovarăşul sistem, cât şi pe bunul român?

Răspunsul este evident. De-o istorie de ani, românii au vrut altceva decât ce au crezut politrucii/politicienii că vor, iar politicienii români refuză evidenţa, pentru că sunt rupţi de realitate, cum am mai spus, sau au interese, evident, opuse.

Aşadar, fiind noi un popor expresiv, ne-am îmbogăţit lexicul cu “naibii să-i ia”, “nu-mi pasă dacă”, “mi-e egal”, adică “nu-mi pasă de niciun fel”, până la vulgarul “je m’en fiche”, în diferite variante de înţeles ori rostire.

La români, nepăsarea nu e doar istorică, ci şi religioasă, ca sorginte. În viaţa creştinului (şi românul e un bun creştin), desnădejdea şi nepăsarea sunt distrugătoare. Pe cel care a căzut în păcat (şi românul, fie el slugă sau stăpân, e plin de păcate), desnădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care stă drept nepăsarea îl face să cadă. Desnădejdea îl lipseşte pe om de bunătăţile pe care le-a dobândit, iar nepăsarea nu-l lasă să scape de relele care îl apasă, îl coboară din ceruri, pe când desnădejdea îl coboară de tot în prăpastia răutăţii. Iată cum nepăsarea şi desnădejdea, din teribilism sau ca stare de spirit, devin patimi.

Nu mai avem mult şi vom zice (cred că, în gând, zicem deja) că la noi şi-a băgat Diavolul (care, la început, a fost un înger bun) coada, altfel, pentru că nu ne lăsăm cuprinşi de desnădejde (doar de nepăsare), ar fi trebuit să fim egali cu îngerii (închipuiţi-vă ceva politicieni îngeri!). Da, însă, vorba lui G. Călinescu, “nu ştiţi că îngerii n-au puţă?” Aşa că, neconvenindu-ne starea de Înger, ne-am făcut de toate felurile (trădători, hoţi, mincinoşi, egoişti, palavragii, desfrânaţi şi câte şi mai câte), că, poate, fiind din toate cele câte puţin, nădăjduim să n-ajungem pe cruce, ci în Raiul visat de orice păcătos de muritor.

Oare ce-a vrut să spună Domnul când a spus: “Când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem (Luca 17, 10)”? Dar pe cine mai interesează, în zilele de azi, ce vrea omul şi ce zice Domnul? Că suntem vrednici de plâns, căzuţi spre a nu ne mai scula, rătăciţi, pe drumul neîntoarcerii, ca în ziua ispitirii în pustiu.

***
Ieri, în ultima zi de toamnă primăvăratică, am trecut pe lângă un loc (ce puţine mai sunt!) unde un bărbat cosea iarba, prilej de dumnezeiască sărbătoare a simţurilor şi de trezire a unor amintiri, din de demult uitatul stadion “Central”, nu ştiu cum rămase într-un colţ de suflet. Ne îmbătăm viaţa cu uitare, dar nu ne vindecăm de patimi niciodată. Ce mare de patimi lăsase Dumnezeu pe “Centralul” craiovean când s-auzea fâsâitul mingii (cu clini) prin iarba verde (de acasă) ori când exploda Oltenia dacă mingea se opra în aţele porţii (adverse).
Mă gândesc (naivitate) că, azi, nu prea mai avem fotbal fiindcă se joacă (fotbal modern) cu mingi cu buline, or astea (bulinele) sunt mai multe şi nu e timp să le numeri, şi nu poţi vorbi despre fotbal dacă nu ştii, măcar, câţi clini are o minge.
Am iubit echipa asta de vis cum iubeşti dimineţile de toamnă presărate cu aurul căderii şi-am mângâiat-o, în vis, ca pe-o icoană şi, când am cunoscut-o, mi-a crescut şi mi s-a-mplinit sufletul cu o frumoasă patimă.
Fiind o stare, fotbalul, oriunde, trebuie să stârnească patimi. În Craiova sunt patimi care trebuie stârnite pentru a se ajunge la starea de Craiova fotbalului.
Dar, înainte de toate, trebuie să ieşim, cu fotbalul, dintre glorie şi plângere.
Altfel de unde acele nelinişti dinainte de fluierul de-nceput de joc şi de fluieratul de fericirea victoriei şi de sudoarea căzută în iarbă, ca să crească şi să fie cosită, spre a da geometrie spectacolului şi culoare jocului şi strălucire mingii, fie ea şi cu buline, şi patimă tribunelor. Hai să readucem patima de fotbal în Craiova.

 
Curs valutar BNR - 18-01-2018
Nume valută Valoare
Euro
4.4306
Dolarul SUA
4.1440
Gramul de aur
155.4842
Dolarul australian
3.1810
Dolarul canadian
3.2651
Francul elvetian
4.1990
Coroana ceha
0.1614
Coroana daneza
0.5945
Lira Egipteana
0.5431
 
Editie Speciala - Cotidianul regional al Olteniei
str. Sf. Dumitru, nr. 1, Craiova, Dolj